Circuit pe Dealurile Uture din Munții Tarcăului

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! – în construcție
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

7 decembrie 2013

Traseu de … apropiere: Onești – Sănduleni (24 km pe DN 11, stare mediocră) – Berești-Tazlău (4 km pe DJ 118, asfaltat, stare bună, 2 km km pe DJ 118A, asfaltat, stare bună) – Românești ( 4 km pe DJ 118A, stare bună) – Bucșești – Prohozești ( 6 km pe DC 177, neasfaltat, stare bună, 4 km pe DJ 117, asfaltat, stare mediocră)

– pe ulițe neasfaltate, în stare bună, 1km la Biserica Prohozești I, apoi 2 km la Biserica Prohozești II și 1 km înapoi cu intrare pe DJ 117 în Poduri;

 

 

 

 

Biserica de lemn <Sfinții Voievozi> din Prohozești Vale !
[Satul Prohozești/Poduri este atestat documentar din 1419/Alexandru cel Bun, fiind, de-a lungul timpului, vehiculate și denumirile: Provozești, Provăzăști, Prohozăști, Prohoțăști, Prohodești, Prohogești, Prohojești, Prohorești, având, cel mai posibil, origine antroponimică (Prohoza). Pentru amănunte privind satul si bisericile sale, a se vedea Corneliu Gh. Stoica – Valea Trotușului. Enciclopedie, Edit. Magic Print, Onești, 2006]. Menționăm descoperirea, în apropierea bisericii, în punctul “Siliște”, a unei așezări civile fortificate cucuteniene (mileniile VI/V-IV/III î.Ch.).

 

Spre …

 

 

 

 

… Biserica <Cuvioasa Parascheva> din Prohozești Deal !

 

 

 

 

 

Conform cu George Ioan Lahovari, Constantin I. Brătianu, Grigore Tocilescu, Marele Dicționar Geografic al României (Stabilimentul Grafic C.J. Socecu, București, 1898-1910), biserica ar fi fost ridicată pe la 1810, de un anume Toader a Gavriloaie.

 

 

 

 

Sunt remarcabile portretele sfinților de pe icoanele de sub streașină, pictate în epoci diferite. Pictura interioară a fost realizată de artistul Jan Zărnescu din Cașin/BC.

 

 

 

 

 

 

– pe DJ 117, 2 km la Școala Poduri, 2km pe uliță asfaltată, stare bună, la Biserica Rusăești și Situl arheologic de pe Dealul Ghindaru;
– 0,5 km pe drum asfaltat la DN 2G în Moinești – Ardeoani (6 km pe DN 2G, stare bună) – Solonț (6,5 km pe DJ 117A, asfaltat, stare relativ bună)

 

 

 

Școala din Brănești/Poduri a fost înființată, ca instituție, în 1907, construcția clădirii fiind începută în 1916 (dar terminată în 1923), zice-se, după planurile școlilor sătești ale lui Spiru Haret. În 1963 se construiește o clădire anexă, viitoare grădiniță. În prezent instituția școlară, cu numele “General Nicolae Șova” (pentru amănunte privind personalitatea acestui fiu al comunei Poduri, executați click aici !), funcționează într-o clădire ridicată în 1973, în cele vechi, în curs de renovare, fiind prevăzută organizarea unui muzeu istorico-etnografic.

Biserica <Sfinții Voievozi> din Rusă(i)ești/Poduri.
Monument istoric, biserica datează din 1720/1729, dar, conform cu G.I. Lahovari, C.I. Brătianu, G. Tocilescu (op. cit.), a fost ridicată în 1540 de un anume Ioniță Tătaru și de călugărul Cătana, împreună cu sătenii. A fost restaurată în perioada 2001-2010. Este monument istoric

 

 

 

În curtea bisericii se află “Așezământul social-filantropic Sf. Dimitrie cel Nou”, construit în 2010, …

 

 

 

 

 

… iar prin salcâmii din jur zburdă veverițe !

 

 

 

Din capătul ulicioarei pe care se află biserica, trecând prin curtea unui sătean (cel care ar fi descoperit, primul, un topor de piatră preistoric, atrăgând astfel atenția arheologilor asupra Dealului Ghindaru), urcăm pe un mic promontoriu (se pare, antropic) ce desparte …

 

 

 

 

 

… cele două vetre de săpături.
[Pentru a vedea aspecte ale șantierului arheologic din timpul săpăturilor dar și o prezentare amplă a rezultatelor acestora, executați click aici !]

 

 

 

 

Vestigiile găsite, acoperind, mai mult de 6 milenii de locuire, sunt impresionante, atât cantitativ, cât și calitativ; parte dintre acestea sunt expuse la Muzeul de Istorie Piatra Neamț, “piesa de rezistență” reprezentând-o setul de mici statuete cucuteniene, cunoscut în toată lumea sub numele de “Soborul zeițelor” !

 

 

Traseu pe Dealurile Uture: Solonț – Dl. Uturea Mare – Poiana Uturei – Lacurile Pustiei – Poiana Mare – Dl. Uturea Mică – Solonț

 

 

 

 

 

Dealurile Uture în contextul Munceilor Uture (Munții Tarcăului)

 

 

 

 

 

 

 

 

Solonț, centru, 9:30

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urcuș de … încălzire …

 

 

 

 

 

 

… până la marginea pădurii ce îmbracă Uturea Mare, …

 

 

 

… care e și margine pentru Carpați (Munții Tarcăului) și pentru Subcarpați (dealurile dintre văile Solonțului și Tazlului Sărat) !

 

 

 

Exercițiu de … anduranță
pe pantele Uturei Mari !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Logo !

 

 

 

 

 

 

 

De pe vârful Uturei Mari, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… în Poiana Uturei !

 

 

 

 

Înainte de a trece pe Uturea Mică …

 

 

 

 

 

… coborâm, prin fundul văii Pustiei, … pudrat cu brumă, …

 

 

 

 

 

 

… în căutarea lacurilor ei !

 

 

 

 

 

 

Îl descoperim pe primul, învăluit într-un amestec de mister și … contralumină !

 

 

 

 

 

 

Înainte de a fi dezamăgiți de mult … preapuțina-i apă, și aceea, înghețată, …

 

 

 

 

 

 

 

… îl observăm pe al doilea, …

 

 

 

 

 

… mult mai … lac …

 

 

 

 

 

 

… și mai … carismatic !

 

 

 

 

 

 

Părăsim … mediul lacustru, coborând … pe firul apei ce curge din lac.
Dar lăsăm apa să se ducă pe … Pustii, iar noi ieșim …

 

 

 

 

 

… în Poiana Mare …

 

 

 

 

 

… o gură de rai pe valea … Pustiei !

 

 

 

 

 

 

 

Suim spre șaua dintre Uture, …

 

 

 

 

 

… apoi, pe un ghem de serpentine, …

 

 

 

 

… pe plai, sub Uturea Mică !

 

 

 

Spre vârful ei; …

 

 

 

 

 

 

… de unde o lungă alee, …

 

 

 

 

 

 

… ne mai urcă, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… dar, mai ales, ne coboară, …

 

 

 

 

 

 

… până pe o largă … terasă …

 

 

 

 

 

… cu vedere … la stradă …
[Alte informații despre Solonț – istoric, etimologie – puteți afla citind descrierea traseului, executând click aici ! – în construcție]

 

 

 

 

… și … dincolo de ea, de-a lungul văii Solonțului, spre Borzeștii Săratei, până … hăt, la Pustiana, peste Tazlău !

 

 

 

 

 

 

Schimbăm direcția cu 90 de grade (spre est) …

 

 

 

 

 

 

 

 

… și coborâm în sat.

 

 

 

 

 

 

Suim pe ulița, cât o cărare, de pe malul stâng al Pustiei, dar cu câteva case … remarcabile, …

 

 

 

 

… spre biserică !

 

 

 

 

 

Are hramul <Adormirea Maicii Domnului>, fiind ctitorită în 1767 de banul Iordache Pruncul, ce preluase moșia Solonț de la familia Crupenschi și care o va vinde, din cauza datoriilor la cărți, prințesei Elena Stur(d)za (probabil, fiica lui Ioniță Sandu Stur(d)za, primul domnitor pământean al Moldovei de după fanarioți – 1822-1828).

 

 

 

 

De la biserică mai avem 5 minute până la mașini.
În treacăt, remarcăm clădirea Primăriei, zice-se, fost conac boieresc (?).