Drumul de la Hagymas la Hășmaș și alte drumuri … etimologice prin Munții Hășmaș !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Toponimia Munților Hășmaș, începând chiar cu … acesta, este una destul de … delicată având în vedere poziția lor ca munți de … graniță în condiții istorice aparte; mai precis, perioada în care teritoriul aflat imediat la vestul lor a fost în stăpânirea Regatului Ungariei (începând cu sec. XII) a fost decisivă în ceea ce privește instalarea unei toponimii cu preponderență maghiară și maghiarizată. Administrația austriacă, în timpul căreia au fost realizate trei serii de ridicări topografice și hărțile pendinte, a determinat oficializarea și stabilizarea toponimiei respective între niște marje de eroare datorate, printre altele, diferențelor de pronunție și grafiere dintre limbile implicate în topnimia respectivă (germană, maghiară, română) și suprapuse peste cele cauzate de maghiarizarea toponimelor românești sau de alte incorectitudini privinde localizări sau grafieri greșite rostogolite de la o hartă la alta; în paralel s-a desfășurat un proces, natural, de românizare a toponimiei,  de către populația românească, încununat cu formalizarea acestuia odată cu realizarea hărților topografice militare românești (Planul General de Tragere din anii 1817-1952 și, ulterior – anii 1950-1970 -, seriile de hărți ale Direcției Topografice Militare).

Se pare că întâia denumire a Munților, numiți astăzi, Hășmaș, este cea ai ‘Curmăturii’ sau, cum apare oficial pe o hartă – cea mai veche cunoscută de noi, din 1745 – Curmătura (apropo de erorile posibile despre care vorbeam mai sus, pe această hartă numele este grafiat ‘m[ons] Kuometura’; mult mai … pocit apare ‘Hășmașul/Hăghimașul Mare’: ‘m Nagihatdeme’, în loc de ‘(m) Nagy Hagymas’ [‘nagy’ – în magh. = ‘mare’], deși pe o hartă mai veche cu 10 ani găsim ‘M. Nagy Hagynas’ !

 

Pe următoarele hărți – cronologic vorbind -, accesate de noi, Munții Hășmaș nu sunt consemnați altfel (dacă sunt) decât prin vârfurile lor cele mai reprezentative, Nagy Hagymás și Fekete Hagymás (‘fekete’ – în magh. = ‘negru’), amândouă sau doar primul (ori niciunul, caz în care apare, mai … insistent, ‘Kis havas’ – a se vedea alegațiile noastre toponimice legate de Dănțuraș) ! Etimologic vorbind, având în vedere accepțiunile cuvântului ‘hagymas’ în limba maghiară, o explicație pentru oronimul nostru ar fi cea … botanică (dar nu chiar cea mai vehiculată și cea mai comodă, bazată pe ‘hagyma’ – în magh. = ‘ceapă’) , … rădăcina sa fiind numele comun al mai multor plante cu … rădăcina bulboasă, precum brândușa; dacă ne gândim că în limba română brândușei i se spune, popular, ceapa-ciorii, nu ni se pare imposibil ca tocmai de aici să ajungă brândușa … oronim ! Calea de la ‘Hagymas’ la Hășmaș e mai ușor de explicat: considerăm că abia aici a prevalat sensul mai … comun al lui ‘hagyma’, cel de ‘ceapă’; cum pentru ceapă, există în limba română și sinonimele: ‘hagimă, agimă, hajmă, hașmă’, e lesne de dedus că ‘Hășmaș’ nu e decât capătul unui drum … dus (de la, să zicem, ‘ceapa-ciorii’ la ‘Hagymas’) și întors (dar nu chiar în același … loc) !
Apariția “Hășmașului” pe hărțile românești a fost precedată de cea a … “Ceposului” (foaia <M-tele Vf. Calului> a Planului Director de Tragere, 1939). Abia ceva mai aproape de prezent, în lucrările geografilor (ex. Alexandru Roșu – Geografia fizică a României, București, 1980) și pe hărțile turistice (ex. Emilian Cristea – Masivul Hășmaș și stațiunea Lacu Roșu. Ghid turistic, București, 1978), apare denumirea ‘Hășmaș’. Evoluții asemănătoare au avut denumirile unor sate, azi, numite ‘Hășmaș’, unul în județul Sălaj (‘Hagmas’ > ‘Haghmas’ > ‘Hagymás’ > ‘Hadgymás’ > ‘Hezmaş’  > ‘Hasmas’ > ‘Hatzmas’ > ‘Haczmás’ > ‘Hăzmaş’ > ‘Hăşmaş’), altul în județul Arad (‘Hagymas’ > ‘Hagimas’ > ‘Hastmas’ > ‘Hășmaș’). Să mai menționăm existența a încă unui oronim (și hidronim … asociat) … omonim, ‘Dealul Hagymás’, din Munții Perșani, numit pe vechile hărți habsburgice ‘Hagymásbük/Hagymás’, ‘Dl. Cepei’ pe foaia <Varghiș> a Planului Director de Tragere, din 1953 și pe harta topgrafică militară din anii 1950-1970, ‘Hoghimaș’ pe o hartă turistică (Mihai Albotă, Simona Fesci – Munții Perșani. Ghid turistic, București, 1980); vehicularea numelui ‘Hășmaș’ pentru acest deal este de dată foarte recentă (ex. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocland,_Harghita).
Updates:
– Grafiat Hoghimaș, găsim toponimul pe harta topografică a DTM, scara 1:25.000, pentru un afluent de stânga al Bâscei Mari, al cărei versant drept este Muntele Chiișoara (cel mai … puternic picior vestic al Lăcăuțiului) !
– Hagymás Vápa (‘vápa’ = ‘șanț, loc umed alungit, băltoacă, groapă’) este numit – pe harta DIMAP a Munților Ciucului (2006), dar preluare de pe planul de tragere de la începutul sec. XX, corespunzător zonei – versantul sudic al Muntelui Șoiul Mare, acoperit în cea mai mare parte cu pășuni.

O etimologie … botanică este oferită (în literatura aferentă Munților Hășmaș) și pentru Muntele Dănțuraș (a se vedea aici); și tot … acolo, în finalul articolului, se va putea citi despre o ipoteză … poetico-botanică ce implică tot brândușele și care poate fi legată de o altă ipoteză, etimologico-botanică, prezentată de autorul respectiv (dezavuată însă de acesta), în care sunt amestecate, de asemenea, brândușele – a se vedea aici – cu privire la toponimul Ciofronca: e vorba despre posibila provenianță a acestuia din fitonimul ‘șofran’. Autorul în cauză reliefează lipsa bazei semantice a ipotezei inveterând faptul că planta numită popular șofrănel/brândușa-galbenă nu crește decât în sud-estul României. Numai că ‘șofran’ este numele vernicular al speciei Crocus sativus ce are același aspect general, îndeosebi culoarea (mov-liliachiu), cu Crocus heuffelianus, comuna brândușă-de-primăvară; din același motiv – culoarea, dar și forma -, și brândușa-de-toamnă (Colchicum autumnale) este numită și ‘șofran’. Așa că ipoteza nu e chiar de … lepădat, mai ales că pe vechile hărți habsburgice găsim toponimul discutat sub forme precum ‘Csöfronkö’ (175?), ‘Csafronkö’ (1784), ‘Csofrankö’ (1855), ‘Csofronka’ (1769-1773/1853-1858, 1869-1870), ‘Czofranka kö’ (1869-1887) și … mai ale că particula ‘kö’ ce apare la finele unora dintre acestea înseamnă ‘piatră/stâncă’. Autorul citat înclină spre o sorginte antroponimică, avansând câteva posibile rădăcini de acest gen: ‘Ciofroc’, ‘Ciforeac’, ‘Chiforeac’ (de la ‘Chifor, Nechifor’). Noi mai adăugăm și antroponimul ‘Șofron/Sofron’.

O poveste toponimică mai … încâlcită s-a țesut în jurul oronimului Suhard. Luând întâi în discuție etimologia sa, cum îl întâlnim, tot ca oronim și în nordul țării – dând chiar și numele unui întreg complex muntos -, am putea crede că la baza amândurora stă același etimon. Iorgu Iordan (în Toponimie românească, București, 1963) avansează, în acest sens, slavul ‘suharu’ = ‘pădure uscată, loc – deal sau munte – uscat’, adăugând și bulgarul ‘suhar’ = ‘lemn uscat, loc cu vale seacă, grupare de culmi’. Cam aceeași sorginte (în ideea de uscăciune) o are și toponimul Suha, pe care îl găsim ca oiconim, sat în comuna Mălini, jud. Suceava – cel făcut cunoscut de Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul -, dar și ca … triplu hidronim: ‘Suha’, ‘Suha Mare’ și ‘Suha Mică’, afluenți ai Moldovei. ‘d’-ul final al ‘suhard’-ului ar proveni prin maghiarizare (conform lui Iorgu Iordan). Cu titlu de informație să consemnăm existența unui sector al satului (ceangăiesc) Luizi-Călugăra (BC) numit ‘Suhard’, precum și un capăt de luncă în comuna Ghimeș-Făget (BC), ‘Suhár’, toponim a cărui etimologie este dată ca necunoscută, autorul lucrării în care este consemnat (Tankó Gyula – A gyimesi csángók élete/Viața ceagăilor ghimeșeni) opinând totuși posibila proveniență din ‘sudár’ [= ‘înalt’] sau sugár [= ‘grindă, bârnă’].
Revenim la oronimul ‘Suhard’, urmărindu-i evoluția … cartografică, vom observa că e diferită, raportând-o la cele două regiuni:
– pe o hartă din 190? găsim doar ‘Suchara’, probabil o transcriere greșită a lui ‘Suchard’, pentru Suhard-ul nordic;
– în 1735 apare, tot doar în nord, ‘Szuhardat’, iar în 1745, ‘Szuhardul’;
– pe o hartă din 175? sunt consemnate: în nord, ‘Szuhard mare’ și ‘Suhardzel’, în sud, ‘N[agy] csohard’ și ‘Kupas csohard’;
– pe harta primei ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1769-1773) găsim, în nord, ‘Sachard’, ‘Sucharczel’ și ‘Szuhardzelu Majorenilor’, iar în sud, ‘Suharzel mare’ și ‘Czuhard’;
– în 1775, în nord, ‘Szuhardu’ și ‘Szuhardzdu Majoremus’, iar în sud, ‘Szuhard hel mare’ și ‘Kopusz Szuhard’;
– în 1784, doar în nord, ‘Szahardul’;
– în 1854, în nord, ‘Szuhardzelu Majorenilor’ și, tot aici, dar în 1863, ‘Suchardzel’;
– pe harta celei de a doua ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1853-1858, 1869-1870), în nord, ‘Suchard’, ‘Suchardczel’ și ‘Suchardzell’, iar în sud, ‘Kis csuhard’, ‘Csuhard’, ‘Csuhardi’, ‘Kupas csuhard’;
– harta celei de a treia ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1869-1887) “nordul” este reprezentat de ‘Suhardelul’, ‘Suharzelul’, ‘Suharzelui’, ‘Dl. Suhardului’, ‘Poeana Suhardului’, ‘Dl. Suchardul’, iar “sudul” de ‘Kis Czuhard’, ‘Nagy Czuhard’, ‘Kupas Czuhard’;
– pe o hartă a Regatului Ungariei din 1941: în nord, ‘Suhardul mr.’, ‘Suhardelul’, ‘D. Suhardului’, iar în sud, ‘N. Cohárd (Szuhard)’ și ‘Kupás Cohárd’;
– pe foaia <Vrf. Omului> din 1939, a Planului Director de Tragere, sunt consemnate oronimele: ‘Suharzelul’ (împreună cu hidronimul ‘Păr. Suhărzelului’), ‘Mt. Suhardul Mare’, ‘Suhardelul’, ‘D. Suhardului’, ‘Poeana Suhardului’ și ‘Dl. Sachardul’, iar pe foaia <Hagotioalia> din 1917, ‘Mt. Suhardul’, ‘Mt. Suhardul Mare’, ‘Kupas Csohard (Măgura Suhardului)’;
– harta topografică militară (1:25.000) din anii 1950-1970 consemnează, ‘Suhărzel’ cu ‘Vf. Suhărzel’, ‘Plaiul Suhardului’, ‘Muntele Suhard’, ‘Suhardul Mare’,’Suhard’, ‘Suhardul Măgureni’, respectiv, ‘Vf. Suhardului’, ‘M. Suhardul Mare'<
– pe harta atașată ghidului Masivul Suhard. Ghid turistic (I. Popescu-Argeșel, București, 1983) găsim: ‘Vf. Suhărzel’, ‘Plaiul Suhardului’, ‘Vf. Suhardu Mare’, ‘Vf. Suhard’ și ‘Pasul Suhard’, iar pe cea a ghidului Masivul Hășmaș și stațiunea Lacu Roșu. Ghid turistic (Emilian Cristea, București, 1980), ‘Vf. Suhardu Mare’, ‘Vf. Suhardu Mic’ și hidronimul ‘Suhard’;
– mai consemnăm prezența toponimuklui Suhard doar în zona noastră de interes așa cum apare el pe harta bilingvă a Dimap (Budapesta, 2004): ‘Suhardul/Cohárd’ cu ‘Vf. Suhardul Mare/Nagy-Cohárd’ și ‘Vf. Suhardul Mic/Kis-Cohárd’.
Ceea ce sare în ochi este diferențelor de grafie și de pronunție datorate populației majoritare din zonele respective, în perioada elaborării hărților luate în discuție: română în nord, maghiară (de fapt, secuiască) în sud.
O altă chestiune ce se pune în legătură cu Suhardul – cel din Munții Hășmaș – este locația sa, ori, mai bine spus, a lor, toponimul referindu-se la mai multe masive muntoase. Sintetizând informațiile cartografice  trebuie să spunem că prezentul (de pe hărțile turistice) nu este conform cu realitatea de pe hărțile topografice decât parțial, în ceea ce privește Suhardul Mare. În schimb, Suhardul Mic așa cum este el impus de literatura turistică și, deja, consacrat, era numit Piatra Roșie (pe harta celei de a treia ridicări topografice a Imperiului Habsburgic, dar și pe Harta Geologică a Regiunii Cheile Bicazului de Ion Atanasiu din 1919-1934) de de la care și-a luat numele pârâul pe care s-a format Lacul Roșu, Vereskö patak, românizat sub forma Vereșcheu). Azi (pe hărțile turistice) nici nu mai există vreo altă formațiune numită Piatra Roșie; culmea e că pe Harta Geologică a Părții Centrale și de Nord a Sinclinalului Hăghimaș (Mihai Săndulescu, 1975) apare evidențiat și numit astfel Suhardul Mic, dar în cuprinsul studiului geologic ce stă la baza hărții apare o secțiune geologică – <Lacu Roșu – V. Bicăjelului> – ce traversează … Muntele Piatra Roșie; corelând figura cu altele din lucrare se deduce ușor că e vorba, de fapt, despre Suhardul Mic … actual) ! Până ce Piatra Roșie să devină Suhardu Mic, acesta din urmă reprezenta interfluviul de vizavi – peste pârâul Suhard – de Suhardu Mare, adică interfluviul Suhard-Licaș (numit, acum, și Piciorul Licașului).
În fine, numele Suhardului apare și în legătură cu interfluviul Cupaș-Lapoș, ceea ce este cunoscut generic sub numele de ‘Muntele Cupaș‘ (cu polarizări în ‘Vf. Cupaș’, ‘Bâtca Cupașului’, ‘Piatra Cupașului’ etc.): ex. Kupás-Czuhard/Czohard/Cohárd/Szuhard pentru vârful Cupaș. Cât privește etimologia toponimului înclinăm să credem că este una antroponimică; asta pentru că nu am mai aflat despre nicio altă locație, în țară sau aiurea, pentru el. Totuși, asta nu înseamnă că n-ar putea proveni, de undeva, din substrat sau dintr-un împrumut extern. În acest sens, cercetând Russisches Etymologisches Wörterbuch/Dicționarul etimologic rus (Heidelberg, 1950-1958) de Max Julius Friedrich Vasmer (lingvist ruso-german), găsim pentru cuvântul rusesc ‘kупа’ [citit <cupa>] următoarele sensuri: ‘mulțime, masă, adunare, mulțime de oameni îngrămădiți undeva, grămadă, grup, îngrămădire de obiecte, morman, munte, deal, cocoașă, boschet, desiș, căpiță mică de fân’; forme și sensuri (foarte) apropiate pot fi regăsite și în slavă veche, ucraineană, bielorusă, poloneză, cehă, lituaniană, persana veche, persana nouă, albaneză, irlandeză.

Alte toponime:
– Licaș (munte/vârf): de la maghiarul/secuiul Likas ce înseamnă ‘găurit‘. Sub forma ‘Likaskö’/’Piatra Găurită’, toponimul desemnează o proeminență din tuf calcaros, asemenea unui ghizd de fântână, formată la gura unui fost izvor mineral, lângă satul Tălișoara (HG).  În maghiara modernă ‘găurit’ se traduce prin ‘lyukas’ !
– Füges (munte/vârf): tradus literar din maghiară = ‘Smochin’; de altfel așa apare pe toate hărțile românești. În realitate, la secui, ‘füges’ desemnează fructul unui arbust de munte, cu perișori, care seamănă cu smochina;  este vorba despre agrișă (conform Tankó Gyula – A gyimesi csángók élete/Viața ceagăilor ghimeșeni). În dicționarele maghiare moderne pentru ‘agrișă’ este indicat cuvântul ‘egres’ (care provine, cel mai probabil, din românește).
– Lunaș și Luhaș (munți/vârfuri): sunt distorsionări ale numelui maghiar ce apare în cartografia habsburgică ‘Lo havas’ = ‘Muntele Calului/Cailor’.

– Vitoș/Vitovoș/Vitavaș/Vithovoș: sunt, de semenea, românizări … forțate pentru ‘Vit havas’ = ‘Muntele lui Vit’ (Vit/Vitus fiind un sfânt al bisericii catolice protector împotriva trăsnetelor și a atacurilor animalelor sălbatice).

 

 

 

 

– Piatra Singuratică: reprezintă o traducere a maghiarului ‘Egyes kö’ = ‘Piatra Unică’. A fost o perioadă – chiar cea mai de demult atestată cartografic – când grupul respectiv de stânci s-a numit ‘Monostor kö’ = ‘Piatra Mânăstirii’. Un autor despre care am mai vorbit, într-o lucrare citată deja aici, face o serie de aprecieri privind etimologia acestei vechi denumiri. Adăugăm la cele spuse … acolo că denumirea, aproape sigur românească, e mai puțin probabil să fi fost inițial ‘Piatra Bisericii’, ci chiar ‘Piatra Mânăstirii’, gândindu-ne că aspectul stâncilor – înalte și zvelte – aduce mai degrabă cu al turnurilor unei biserici de mânăstire decât de sat !
– Medieș/Mediaș (munte/vârf și poiană): provine de la adaptarea la fonetica românească a cuvântului maghiar/secui ‘meggyes’. În Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete/Dicționar etimologic. Originea sufixelor și a cuvintelor maghiare (2006) cuvântul ‘meggye’ desemnează, pe lângă ‘vișine’, ‘coacăze roșii, merișoare’. Așa că ‘Meggyes-tetö’ este, mai mult decât probabil, ‘Muntele cu Merișoare’ (căci chiar și în zilele noastre, pantele sale sunt acoperite cu întinse covoare de merișor și afin !
Ecem (vârf): o adaptare la fonetica românească a pronunției maghiare pentru ‘Öcsém’; pe unele hărți găsim traducerea lui ‘Öcsém’ ca fiid ‘Fratele’, deși pentru ‘frate’ dicționarele maghiare oferă cuvântul ‘testvér’. ‘Öcsém’ are în rădăcină un vechi cuvânt de origine fino-ugrică, ‘Öcs’ cu înțelesul de ‘frate’, dar și de ‘fiica unei surori’, redus ulterior la ‘fratele mai mic’ (conform Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete). Cuvântul grafiat, azi, sub forma ‘öccse’, are acest din urmă înțeles; așa că numele ce apare pe Planul Director de Tragere, ‘Mezinul’, este cel mai aproape de sensul corect al denumirii maghiare. Dar cea mai firească denumire … românească pentru vârful în cauză ar fi Hășmașul Mic !
Tarcău (vârf și poiană): (aici) reprezintă românizarea toponimului maghiar – înscris ca atare pe hărțile habsburgice – ‘Ter-kö’ ce are înțelesul de ‘Loc/Teren (larg) cu Stânci’ (conform Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete). Credem că ‘Ter-kö’ se referea inițial la ceea ce numim astăzi ‘Poiana Tarcău’, vasta șa dintre culmea înaltă a Hășmașului și cea a Nășcălatului, grupul izolat de stânci ce alcătuiește vârful … omonim evidențiindu-se și determinând hotărâtor formarea toponimului. Vârful mai este numit și al ‘Stâncilor’; pe Planul Director de Tragere apare sub numele ‘Piatra Luminișului’. Menționăm că toponimul omonim, dar desemnând o altă realitate geografică, arealul Munților Tarcău, care a și influențat prin simpatie formarea toponimului anterior, are o cu totul altă etimologie, una cu rădăcini, posibil, româneaști.
Piatra Cherecului: primul termen este traducerea, al doilea transcrierea fonetică, pentru fiecare dintre componentele toponimului maghiar ‘Kerek kö’ = ‘Piatra Rotundă’ !

Tunzăria (Voșlăbenilor) (poiană): e ‘locul unde se tund(eau) oile’. Mai întrâlnim toponimul în Munții Bistriței (munte/obcină, vârf, picior) pe interfluviul Sihăstria>Negrișoara>Neagra Broștenilor – Bârnaru și pe Muntele Budacu (poiană) sub forma ‘La Tunzării’; pe două vechi hărți habsburgice (din 175? și 190?) descoperim, în Munții Suhardului (nordici), toponimul (probabil, poiană) ‘Tunzerj’, respectiv, ‘Tonsoria’.

Telek (Mic și Mare) (munți): cuvântul maghiar ‘telek’ are sensul de ‘pământ, sol’; combinat cu ‘telik’ = ‘plin, saturat’, în Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete/Dicționar etimologic ‘telek’ primește sensul de ‘pământ fertilizat’.

Vom continua ! – în acest sens puteți citi alegațiile noastre privind toponimul ‘Dănțuraș’ și despre câteva altele, apropiate !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !