Din Hârja (Oituz/BC), circuitul văii Porcului/Fesca de Sus (Plaiurile Nemirei)

III.a.7. Hârja – gura văii Porcului – interfluviul pârâul Porcu-Pârâul Fesca de Jos – Vârful Câinelui – Şaua Păltinişului – Plaiul Păltiniş – Vf. Porcului – Piciorul Porcului – gura văii Porcului

Caracteristici:
– circuit;
– lungime: cca 9 km, durata: cca 6 h;
– denivelare: cca 500 m

foto: Google Earth

Acces şi descriere traseu:
Satul Hârja, comuna Oituz (BC) se află  la 20 km de Oneşti, pe DN 11/E 574, Braşov-Oneşti. Punctul de intrare în traseu îl reprezintă extremitatea nordică a satului, de unde plecăm spre est pe un drum de căruţe ce ajunge, după jumătate de kilometru, la gura pârâului Porcu (Fesca de Sus). Trecem apa şi căutăm o cărare care să ne ducă pe fruntea versantului ei stâng. O să trebuiască să ocolim botul de deal până să dibuim o clină mai puţin abruptă pe care o găsim după ce parcurgem, printre mărăcini, cca 250 m, una dintre numeroasele poteci de oi ce brăzdează poala dealului. Sus, la câţiva metri de streaşina dealului, ne iese în cale un drum de căruţe, transversal pe direcţia de urcare, şi o luăm lejer la deal pe el, prin pădure, spre linia culmii. Ieşim din pădure pe sub culme şi străbatem, un şir de poieni cu deshideri largi spre masivele donjoane ce formează cetatea Păltinişului, cel mai înalt, Golul Păltinişului (pe hărţile silvice, Paltinul, pe altele, Păltiniş),  având 1.015 metri, secondat fiind de Vârful Păltiniş (Câinelui) cu 923 m. Înaintăm pe drumul ce se suprapune peste marginea de sus a poienilor ceea ce ne facilitează trecerea pe coama interfluviului. Suim pe un drum lat de exploatare, strict pe linia de cea mai mare pantă, străjuiţi de o pădure tânără. Drumul se cam termină într-o zonă răvăşită de defrişări recente dominată de un vârfuleţ spre care ne ducem pe o potecuţă ce se încolăceşte pe pantă, diminuându-ne efortul. Deasupra, dăm de un drum petrolier de coastă care tocmai face curba necesară, pentru a trece de pe un versant pe altul al interfluviului. Trecem drumul şi din cotul acestuia, de la borna silvică 145, de unde pornesc şi benzile roşii ale unui marcaj silvic care ne ghidează, urcăm, în continuare, pe coama interfluviului. Urmărim marcajul şi avansăm pe o potecă, facând  serpentine scurte, pentru a birui o pantă continuă, cu un unghi constant de 20 de grade, şi cu o ultimă parte strecurată printre câteva stânci sfărâmate. După o oră, ajungem pe vârful complet împădurit unde găsim o mică platformă, traversată de un tranşeu rămas din Primul Război Mondial, şi borna silvică 144. Aici marcajul silvic se desface în două; optăm pentru marcajul care coboară spre dreapta. Unghiul şi lungimea pantei fiind mult mai mici, în 10 minute ajungem pe un drum petrolier (acelaşi de pe care am urcat pe vârf) în faţa unei pompe de extracţie. Urmăm drumul spre dreapta. Drumul îşi schimbă direcţia cu 180 de grade şi se înscrie pe o curbă de nivel pe care trecem (cam în 15 min.) din şaua în care am ajuns, dintre Vârful Păltiniş şi Vârful Golul Păltinişului, în Şaua Păltinişului, delimitată de Golul Păltinişului şi Plaiul Păltinişului, unde găsim o altă platformă, de această dată, cu sondă şi pompă de extracţie. Din Şaua Păltinişului urcăm pe un drum de exploatare ce se orientează spre sud-vest, ghidaţi de “H”-urile hotarului silvic dintre două ocoale. Tot din şa pleacă, spre sud, un vechi drum petrolier, cu care ne vom reîntâlni ceva mai târziu, iar spre vest, o potecă marcată cu cruce albastră ce ajunge în Slănic-Moldova. Urmărind  “H”-urile suim, în 10 minute, pe interfluviul dintre Oituz şi Caşin, numit de către silvicultori, pe un anumit sector al său, Plaiul Păltiniş. Confirmarea că am ajuns pe culmea interfluviului ne este dată de prezenţa bornei I 57, din apropierea căreia o luăm pe direcţia sud (stânga). În afară de o mică treaptă altitudinală (Vârful lui Apostol, de 923 m), parcurgem kilometrul de creastă mai mult pe orizontală, până întâlnim borna 130, după ce am trecut cu câţiva metri înainte pe lângă borna 138. Până la borna 130 rămânem fideli culmii şi nu trebuie să ne lăsăm ademeniţi de o serie de “H”-uri ce se îndreaptă spre stânga, părăsind culmea, deoarece acestea stabilesc un hotar nou, apărut după reîmproprietăriri.

De la borna 130 coborâm spre stânga, călăuziţi de benzi roşii verticale, direct prin pădure şi fără potecă. După maximum un sfert de oră, timp în care doar atenţia de a nu pierde marcajul ne solicită, ajungem la borna 131 şi la drumul petrolier întâlnit anterior în Şaua Păltinişului. De aici, lăsăm marcajul silvic să traverseze drumul şi să suie de-a dreptul spre borna 132 de unde marcajul se desparte ducând spre dreapta, la Vârful Canela (864 m) şi spre stânga la un alt vârf (Ciungu/Porcului, de 832 m). Noi vom ajunge pe vârful Ciungu, însă pe o cale puţin ocolită. La început mergem, spre dreapta, pe drum, care, după ce face două serpentine, ne suie într-o şa, între vârfurile Ciungu şi Canela, din care se formează o culme prelungită spre sud. Lăsăm drumul să  însoţească, spe sud, culmea, dar pe sub ea, iar noi ne îndreptăm spre nord, ţinându-ne de linia culmii. După câteva minute, timp în care reîntâlnim şi marcajul silvic, ne aflăm pe vârful Ciungu. De aici marcajul silvic coboară extrem de abrupt pe panta nord-estică a vârfului, iar noi îi urmăm exemplul. Sunt, de fapt, două trepte priporoase, dar a doua poate fi îmblânzită, dacă folosim urmele unui fost drum de exploatare aflat în dreapta marcajului silvic. Totul e, ca odată cu ostoirea coborâşului, să revenim la marcaj, mai ales că, se şi sfârşeşte destul de repede, la borna 137. De aici, menţiând direcţia de dinainte de bornă a marcajului, chiar şi fără potecă şi marcaj, ajungem la un drum petrolier pe care doar îl traversăm ca să coborâm pe un vechi drum de exploatare, loial liniei de pantă maximă a culmii care, fiind tot atât de largă cât drumul, ne ajută să nu deviem de pe ea. La un moment dat, în faţa unei trepte abrupte a culmii, drumul se abate spre dreapta, noi păstrăm însă aceeaşi direcţie şi râmânem pe culme. Din dreapta drumul revine pe culmea ce capătă, treptat, alura unei creste, spre final, îngustându-se tot mai mult; poteca are aspectul unei alei de parc, aşa că orientarea nu mai ridică nici un fel de probleme. De la părăsirea marcajului silvic până la finalul coborârii, în gura pârâului Porcu/Fesca de Sus, facem ceva mai mult de o jumătate de oră.

Dacă doriţi să vedeţi imagini de pe traseu, executaţi click aici !

Dacă doriţi să parcurgeţi şi alte trasee din Munţii Nemira, executaţi click aici !