Integrala culmilor nordice ale Munților Grohotiș !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
background-ul hărții: Google Maps
Cam la periferia Curburii Carpatice, Grohotișul este, și din această cauză, la periferia turismului montan românesc; alte cauze ar putea fi abordabilitatea auto cu … inconveniențe și chiar nespectaculozitatea sa. Trecând peste aceste aspecte, după noi, superficiale, ne-am pus serios problema cunoașterii sale; …
backgrounder hărții: Google Maps
… în stilul nostru: adică, fragmentându-l în trasee de o zi, accesibile de pe șoselele … mărginașe.
harta: Open Topo Maps
Din acest punct de vedere, nordul său ne-a dat satisfacțiile cele mai mari, pentru că i-am putut parcurge (cvasi)toate culmile principale:
1. Brădet (Săcele) – Gura văii Doftana Ardeleană – Vf. Vaida – Vf. Zimbrului – Gura văii Vegyen – Brădet
2. Brădet [Gura văii Vegyen] – Vf. Vidaș – Vf. Vaida – Vf. Zimbrului – Gura văii Vegyen – fotoreportajul traseului, aici !
3. Babarunca (gura Ramurii Mari) – Valea Ramurii Mari – Gura Balderei – Mt. Roșca – Mt. Cailor – Sub Mt. Babeș – Sub Fața lui Gherghel – Mt. Bobu Mic – Mt. Bobu Mare – Mt. Zănoaga – Mt. Ciorii – Mt. Urlățelu – Mt. Sloeru Mărcoșanu – Mt. Vaida – Piciorul Vaida – Valea Ramura Mare – Babarunca – fotoreportajul traseului, mai jos !
4. Valea Doftanei (Gura Recii de Jos) – Mt. Prișcu – Mt. Șloeru-Mărcoșanu – Mt. Vaida – Gura Recii de Jos – schița traseului, aici !
5. Cheia (gura Văii Negre) – Piciorul Negrei – Vf. Babeș – Mt. Babeș – Vf. lui Gherghel – Mt. Fața lui Gherghel – Plaiul Gherghel – gura Văii Negre – schița traseului, aici !
6. M-rea Suzana (gura pârâului Bobu) – Mt. Bobu Mare – Valea Bobului – gura Bobului – schița traseului, aici !
Fotodescriem în continuare traseul 3 !
foto: Google Earth Pro
Detalii tehnice:
– durata: 14 h
– lungime: cca 35 km
– denivelare: cca 1.700 m
– grad de dificultate: peste mediu !
Observații:
1. Marcajele, pe sectoarele străbătute de noi, sunt, în mare parte deficitare: “Banda galbenă” este cvasiinexistent, “Banda albastră” apare foarte rar, spre deloc, iar “Banda roșie”, sporadic !
2. Din cauza barierei închise de la gura Ramurii Mari, traseul preconizat a avea ca punct de intrare/ieșire gura Urlatului Mare s-a lungit cu cca 10 km !
[23 iunie 2019, 7:00] Intrăm deci în traseu din fața barierei de imediat dincolo de confluența … Ramurilor !
Asta înseamnă 3 km de drum forestier pe valea Ramura Mare, …
… a cărui monotonie e atenuată ici-colo de oferta marginilor de drum, …
…
… sau chiar de mijlocul său; …
… după care cotim spre dreapta, suind lent pe drumul forestier aferent văii Baldera.
Doar 700 de metri, căci îl părăsim pentru un drum de tractor ce ne coboară în albia Balderei !
Drumul o traversează, suind apoi, cam de-a dreptul, pe versantul opus …
… !
Traversăm un fost parchet unde pădurea s-a regenerat deja; …
… cu tot cu floră …
… și … faună !
Sus, ajunși pe culmea Balderei, cotim spre stânga, intrând în pădurea matură ce o acoperă.
În continuare, orizontul se reduce la ceea ce putem vedea prin … lucarnele pădurii.
Culmea principală a Balderei e relativ lată, direcționată preponderent spre est, realizând un “S” perfect, ale cărui puncte de întoarcere, concid cu două șei nu prea joase.
Suișul de după ultima …
… ne scoate din pădure la marginea vastei culmi poienite a Muntelui Roșca ! [10:00]
Dar marea poiană de culme va dispărea … curând, căci a fost în totalitate plantată cu puieți de zadă și de molid !
Deocamdată ne bucurăm de pitorescul ei, …
… urcând spre Vârful Roșca !
Pe vârf, activități de … vârf: panorame …
…
…
…
…
… și flori …
…
… !
De pe vârf am evaluat deja, cu aproximație, cât mai avem de mers prin (încă) Poiana Roșca, până să cotim spre dreapta (după cca 400 m = 10 minute) pentru a o părăsi; traseul are două puncte de reper importante: în dreapta o formațiune stâncoasă suficient de masivă ca să o observăm, iar în stânga obârșia unei văiugi pe fundul căreia sunt resturile fostei stâni Roșca !
Trecem la fapte …
…
… !
De cum intrăm în pădure vom observa o bornă silvică și, mai ales, marcajul silvic – două benzi roșii verticale – care ne va conduce, …
… pe culmea Muntelui Cailor !
Crupa i se lățește înainte de a ieși din pădure, …
… în Poiana Cailor !
Străbatem poiana în … tot lungul ei, pe una dintre …trasele oilor de pe la jumătatea pantei, …
… în continuare, a culmii principale a Muntelui Cailor, …
… care ține până la racordul cu Babeșu !
[12:00] De aici prindem poteca “bandă roșie” care, pe sub Babeșu și pe sub Fața lui Gherghel, ne va tot duce, dincolo de Bobu Mic, spre Bobu Mare și … așa mai departe !
Suntem deja sub muntele Fața lui Gherghel, cu fruntea îmbrobonată de stâncării, …
… unele, … ciudate !
Dincolo de el drumul cotește hotărât spre dreapta, …
… începând să suie cu … nădejde pe pantele nordice ale muntelui Bobu Mic.
Florile sunt rare, dar unele sunt dintre cele relativ … rare !
Traseul nu urcă pe niciuna dintre proeminențele Muntelui Bobu Mic – o arie largă numită astfel -, cu drept de a fi numite vârf al acestui munte, …
… ci urmează o trasă de minimă rezistență … altitudinală, …
… profitând de spinarea lată, cvasiorizontală – aspect general a culmii Grohotișului, cel puțin până la vârful omonim ! Remarcăm, în context, stâlpii de marcaj sui generis ! Ce ne facem iarna când nu vor mai exista, în condiții de ceață și de vânt/viscol, când totul în jur este doar alb ! Noi am experimentat situația, pe Muntele Bobu Mare, soluția, singura rezonabilă, fiind returul pe propriile urme până a nu le acoperi vântul și ninsoarea !
Singurele repere ce ne atrag atenția sunt două lăculețe, mai degrabă bălți, dar relativ stagnante/permanente, …
… Vârful Bobu Mic însuși, cel mai înalt de pe traseu – dar pe care nu-l atingem -, …
… și ultimul de pe culmea principală, fără nume, de 1.759 m, pe care (însă) îl călcăm !
[14:30] De aici, părăsim deci culmea principală a Grohotișului, …
… cotind cu 90 de grade spre vest !
Depășim, ocolindu-l, Vârful Negru sau al Văii Negre, cum mai apare pe hărți.
De dincolo de el luăm în colimator șaua joasă a Zănoagei (a lui Martin/Moritului) !
Coborârea e lungă, …
… lungă …
… și în trepte …
…
… ! [15:15]
Din șa vom începe un suiș lent pe Muntele Zănoaga lui Martin.
De sub vârful său, culmea principală face un cot brusc spre dreapta.
Iar dacă tot am încetinit pentru regruparea cerută de schimbarea de direcție, putem privi mai cu atenție împrejur, remarcând pe talvegul drumului …
… răzoarele cu orhidea Pseudorchis albida și carnivora grașiță/îngrășătoare; …
… dar și alte câteva plante !
Spre dreapta, deci …
… !
După un scurt pasaj … silvic …
… ajungem în marginea unei poieni în pantă, cu priveliști … perspective !
Schimbăm drastic direcția și coborâm, substanțial, prin marginea ei din stânga !
Reintrăm în pădure, coborând încă, …
… până în șaua cea mai joasă ce separă bazinele Doftanei Prahovene și Târlungului.
De pe culmea Bobu Mic – Bobu Mare până aici am … pierdut aproape 500 m diferență de nivel ! Va trebui să recâștigăm din ei mai bine de 300 m până pe cel mai înalt vârf al traseuluice urmează, Șloeru Mărcoșanu ! Începem acțiunea … modest …
… suind din șa până la marginea pășunilor ce acoperă Muntele Cioara ! [16:30]
Ca să ajungem pe culmea sa vom face un ocol larg; …
… cum ne îndeamnă, de altfel, și marcajul turistic !
Odată terminat ocolul … chitim un dom stâncos, pe care ni-l relevează și marcajul turistic, poteca pastorală trecând prin stânga lui …
… pentru a coborî spre pădure, …
… pe sub vârful abrupt, rupt fiind de eroziune, al Muntelui Cioara !
Ieșim imediat sub Muntele Urlățelu pe care poteca turistică de pe hărți – suprapusă pe o potecă pastorală – îl urcă direct, noi, ca și marcajul turistic actual, preferând un ocol larg pe o altă potecă pastorală, bine bătută !
Tăiem astfel, pe direcția nord, obârșiile Urlățelului …
… și ale Urlatului Mic, afluenți ai Ramurii Mari !
Ajungem, după ce schimbăm direcția spre nord-vest, pe pieptul larg al versantului nordic al Muntelui Urlățelu, de unde ni se înfățișează, … cam departe și cam … sus, o importantă parte a traseului ce ne așteaptă ! Cotim și mai mult spre stânga, către vest, …
… și ajungem astfel pe piciorul vestic al Urlățelului, întâlnind poteca pastorală ce vine din Șaua Cioara-Urlățelu peste vârful Urlățelului !
După numai 5 minute părăsim muchia piciorului pe o potecă ce coboară pieziș pe versantul lui nordic !
Vom intra puțin în pădure, coborând …
… într-o șa poienită, ultima înainte de asaltul Șloeru Mărcoșanu-lui !
Pentru început, tăiem un colț de pădure, …
… lăsăm în dreapta un tăpșan pe care e cocoțată o stână cu mulți câini …
… și ocolim apoi obârșia unei văiugi începând efectiv urcușul pe Șloeru Mărcoșanu; [18:00] …
… la început nu chiar de-a dreptul !
Apoi, poteca urmează linia de cea mai mare altitudine ce duce către vârf; ici-colo apar … araci cu câte o bandă roșie vopsită pe ei !
Ultimul nici nu mai este vopsit ! Cam din dreptul lui traseul “bandă roșie” ar trebui să o ia spre stânga, pe o curbă de nivel de sub Vârful Șloeru Mărcoșanu, vizând Vârful Prișciu și, apoi, Șaua Predeluț.
Noi urmăm aceeași curbă de nivel, dar spre dreapta, …
… renunțând, de asemenea, să mai urcăm pe vârf ! În compensație …
… ne alegem cu o floare destul de rară !
În coborâre ușoară …
… ne racordăm direcția de mers la culmea Șloeru Mărcoșanu – Vaida; constatăm că mai avem de urcat ! [19:00]
Asta e !
Luăm la rând vârf …
…
… cu vârf …
… !
În fine, urmează … ultimul: Vârful Vaida !
Toponimul “Vârful Vaida”, atribuit celui mai înalt vârf al Muntelui Vaida, are un omonim ce marchează cel mai înalt vârf (doar) al extremității nordice a Muntelui Vaida; totuși, toponimul din urmă e mai uzitat, fiind un mic nod turistic !
De pe Vârful Vaida (cel … mare) cotim cu 90 de grade spre dreapta pentru a coborî pe Piciorul Vaida spre valea Ramurii Mari ! [19:45]
Ne bucurăm că … doar coborâm; și de peisaj, desigur !
Intrăm îndată în pădure; …
… totuși nu atât de repede, dar când o facem …
… ieșim imediat, traversând la fel de imediat o insuliță defrișată !
Ieșim din nou, repede, într-o zonă defrișată, ceva mai largă.
Iar un colț de pădure, …
… ultimul …
…; …
… adică, … penultimul !
Dar, deja, coborârea s-a terminat; în albia unui afluent al Ramurii Mari …
… a cărui gură e la vreo 300 m …
… și de unde mai avem de mers puțin peste un kilometru până la bariera unde am lăsat mașinile ! [21:00]
Încă mai e lumină suficientă pentru a nu trece cu vederea colțurile de peisaj mai … bătătoare la ochi …
… sau florile mai … ochioase !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !
