Hai hui în miniexpediția din week-end-ul viitor: 22-25 septembrie 2023 !

2 Comments

1. 

   Mircea / February 6, 2024

   Masivul CERDACU din zona de sud a Muntilor VRANCEI

   Varful cel mai inalt este Vf. CERDACU (1365m) si nu Vf. MACESU (1286m) care este putin mai la SSV, dincolo de lacul Vulturilor.

   Exista o regula la geografi ca denumirea unui masiv muntos sa fie uzual aceeasi cu a celui mai inalt varf.
   Deci Masivul CERDACU si nu Macesu.

   In vestul golului alpin Furu unde este stana lui Manzala si un varf pe creasta de 1374 m alt., iar la Sud izvorul Vana Groasa al raului Martinu, CULMEA PRINCIPALA din SE a Muntilor VRANCEI se divide in 2 entitati:

   1- la Est Masivul FURU (delimitat de vaile raurilor Martinu, Ramnicu Sarat (*), Zabala si Milcov)

   2- LA Sud Masivul CERDACU (delimitat de vaile raurilor Martinu, Ramnicu Sarat (*) si Slanic)

   (*) la obarsie bazinul hidrografic al raului Ramnicu Sarat aduna izvoare si paraiase in raul Martinu.
   Pe harti raul Ramnicu Sarat apare ca izvoraste de sub Vf. Furu Mic.
   Denumirea particularizata de Sarat se datoreaza unor izvoare sarate (paraiasul Sarat etc.) pe care le colecteaza de pe versantul sudic in portiunea dintre Manastirea Poiana Marului si satul Dealu Sarii.

   Masivul CERDACU se desprinde de Masivul FURU spre Sud prin Culmea Maluselu (care delimiteaza la obarsie bazinele hidrografice ale raului Slanic la V si raului Martinu la E (in aval Martinu se varsa in raul Ramnicu Sarat).

   Creasta principala a Masivului Cerdacu continua pe directia SSV spre vf. Obcina Furulului (1293 m alt.) unde se bifurca datorita vaii raului Jghiab:

   1- Ramura SV spre Focu Viu de la Terca cu Vf. Cerdacu (1365m) – Vf. Macesu (1286m) – Vf. Clajnei (1138m) – Vf. Brazau (1240m) – Vf. Mierea (1093m) – Vf. Perişor (1072m) este considerata culme principala fiind si mai circulata

   2- Ramura SE spre Manastirea Gavanu este dominata de Vf. Urzicaria (1269m) – Vf. Curcubata Mare (1261m) de unde se bifurca:

   2.1– la EST, dincolo de pasul Coita, o culme secundara cu Vf. Dosu Rau (1114m) spre satul Recea (comuna Bisoca)

   2.2– la SSV continua cu Vf. Curcubeti (1244m) unde creasta se bifurca datorita vaii paraului Gavanu care se varsa in raul Jghiab.

   2.2.1– prelungire la SSV spre Vf Piatra Lunga (1179m) si Vf. Ciresu (1106m)

   2.2 2 — prelungire la SE printr-o culme stancoasa care incepe printr-un varf de 1007m alt. si se termina abrupt si prapastios la Sud cu Vf. Plavatu (894 m)

   Deci culmile importante din Masivul CERDACU formeaza un fel de TRIDENT (3 brate), fiind separate de 2 cursuri de apa (Jghiab si Gavanu).
   In plus are o ramificatie secundara la EST catre dealurile din comuna Bisoca.

   Reply
   • 

     Marelena & Radu Puscarciuc / February 9, 2024

     De regulă, nu aprobăm publicarea comentariilor nepersonalizate/cvasipersonalizate și, cu atât mai mult, nu răspundem unui … site sau unei adrese de mail. (Mai) Facem o excepție (și) de această dată, comentariul în cauză prilejuindu-ne aducerea în discuție a unor chestiuni care ne pasionează și pe noi: regionarea reliefului și toponimia; iar unora dintre precizările – mult prea tranșante, deși discutabile – din comentariu considerăm nimerit să le dăm puțină atenție în ideea lămuririi, cât de cât, a cititorilor mai puțin avizați în chestiunile pomenite.
     Regionarea geografică este o problemă – în sensul dilematic al termenului – a geografiei, în asemenea măsură încât putem spune că sunt atâtea rezolvări ale ei, câți geografi ! De regionare sunt legate și aspectele toponimice, într-un mod oarecum arbitrar, pentru că geograful adoptă toponime, în uz cel mai adesea, dar care capătă conotații noi. Cum e cazul cu denumirile date celor două masive despre care se face vorbire în comentariu. E oarecum statuat în geomorfologie că o denumire alocată, cu de la sine putere, unui sector geografic, respectă un șir (acceptându-se o ordine prioritară) de criterii: tradiția, popularitatea, dominanța altitudinală, relevanța în cadrul bazinelor hidrografice, localități apropiate importante etc. Oricum, nu e chiar “uzuală la geografi regula” de a boteza un masiv cu numele celui mai înalt vârf (oare e nevoie de exemple ?!).
     Concret acum, la … cestiune:
     Toponimul este unul inventat de topografii DTM (Direcția Topografică Militară); localnicii nu o cunosc ! Pentru ei, culmea muntoasă ce înglobează vârful respectiv, este Muntele Măceșu. Mai mult de atât, sectorul de culme ce cuprinde așa-zisul Vârf Măceșu, înscris ca atare doar pe unele hărți mai noi, este cunoscut ca fiind Curu Muntelui Măceșu (toponimele – doar Măceșu și Curu Muntelui Măceșu – apar pe hărțile topografice austro-ungare de acum 200 de ani, ca și pe primele hărți topografice românești de la începutul sec. XX). Despre toponime “inventate” de topografii militari sau de silvicultori – în lipsa unora tradiționale, dar solicitate de interese proprii branșelor respective, deci fără rea credință – merită discutat mai mult și deci aparte !
     Cât despre sectorizarea descrisă, e o propunere de bun simț și, mai ales că rezolvă – în conext, desigur – o altă problemă … arzătoare a regionării, cea a limitelor dintre diviziuni, e binevenită !

     Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.