Pretext “dobrogean”: circuit pe Dealurile Niculițelului din … jurul … Niculițelului !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenție: fotografiile au ipostaze de zoom accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Expediția <Dobrogea – 2015> – 27-29 martie, ziua a II-a: De la Isaccea la Niculițel și în … împrejurimi !

Pentru a vedea descrierea obiectivelor atinse în prima zi a expediției, executați click aici !

28 martie 2015, traseu: Isaccea – M-rea Cocoș – Niculițel – Circuit pe dealurile din jurul Niculițelului – Mânăstirea Saon – Mânăstirea  Celic Dere – Isaccea

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 1: Isaccea [Geamia – Biserica Sf. Gheorghe – Cetatea Noviodunum]

Începuturile Isaccei, ca așezare umană, se confundă cu cele ale Cetății Noviodunum, ale cărei urme se află azi la cca 2 km de oraș. Nucleul actualului oraș l-a constituit o, probabil, așezare întemeiată prin sec XIII de mongolul Nogai – stră-stră-nepot al lui Gingis Han – care, dorind să-și consolideze puterea în vestul Europei, dar și în contextul luptelor pentru putere din cadrul Haordei de Aur, a urmărit să-și constituie un stat propriu cu capiatala chiar la Isaccea (Sacci); așa se explică alianța cu Imperiul Bizantin – s-a căsătorit cu Eufrosina, fiica împăratului Mihail VIII Paleologul (1259-1282) – sau baterea unei monede proprii, chiar în atelierele de la Sacci – unele având pe revers acvila bizantină – (conform, Ciucălău Daniel – Hoarda de Aur și spațiul nord dunărean la începutul statalității românești). Prin 1330, un geograf arab vorbește despre Isaccea, cu numele Isakgi, ca despre un oraș în “Țara Vlahilor”. În timpul dominației otomane de mai bine de patru secole, începută în 1416/1417, orașul se dezvoltă ca un important centru administrativ, militar și economic. Avea un palat-cetate, locuit de pașă, și două geamii ce aveau să fie distruse, ca și mare parte din oraș, în timpul războiului ruso-turc din anii 1868-1874. Pe la începutul sec. XX în Isaccea erau 618 case, un han, 11 prăvălii, 10 mori și 21 de fântâni. Ion Ionescu de la Brad o numea Sakicha sau Sacce (conform, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea); dar, despre numele orașului vom vorbi mai pe larg în Addenda acestei postări.

 

Geamia (moscheea) Mahmut/Mahmud Yazîcî a fost construită în anul 1864 (și restaurată în 1995), în locul celor trei anterioare, dărâmate în urma războaielor ruso-turce din anii 1868-1874, 1877-1878 (conform, Cezmi Karasu – Construcții otomane în Dobrogea). Minaretul are 25 m înălțime.
[Informațiile vehiculate pe NET despre ea sunt extrem de confuze, începând cu numele – Aziziye -, atribuindu-i-se, de fapt, datele de … identitate ale geamiei din Tulcea.]

 

 

Biserica Sf. Gheorghe  este una dintre cele două biserici ortodoxe ale Isaccei . A fost ridicată în 1862, pe locul alteia, armenești, de prin sec. XVI, preluată ulterior de greci – vezi și www.black-sea.travel – (mormintele descoperite în preajma ei, prin săpături arheologice, provin și din sec XVII). Până în 1988 biserica părea a fi într-o … groapă, și nu întâmplător: pentru construcția ei a fost excavată o importantă cantitate de pământ așa încât edificiul să nu depășească în vizibilitate pe cel al moscheei aflate nu departe !  Are un iconostas vechi, de pe vremea lui Vasile Lupu (anii 1650), provenit de la Mânăstirea Adam (GL) – multe icoane fiind, relativ de curând, înlocuite -, iar piciorul mesei de altar este un monument funerar roman. Deși monument istoric, în ultimii ani i-a fost pictat interiorul, iar ușile și ferestrele din termopan au ramele din PVC.
[Cealaltă biserică din Isaccea are hramul Sf. Voievozi și a fost construită în anii 1843-1844, conform unei legende,  de un rus care, pentru a reuși să scape de înec, a promis divinității că va înălța o biserică pe malul la care va ajunge; de aceea, e numită și “Biserica Rusească” !]

 

 

Ruinele de alături provin de la o proiectată biserică a cărei construcție a fost începută în 1906 și abandonată în 1907; s-a vrut a fi, zice-se, o copie a Domului din Ulm/Germania, care are cel mai înalt turn – de biserică – din lume (161,5 m).

 

 

 

 

 

 

 

[Erată: Amplasamentul corect al punctul indicat de logoul “Ești aici/You are here”, de pe panoul informativ, este cel de pe imaginea satelitară !]

 

 

 

 

Ne începem … periplul prin cetate cu o … promenadă pe faleza Dunării. Aici este vadul numit Oblucița – de fapt, unul dintre numele  medievale ale Isaccei – ultimul al fluviului înainte de vărsarea sa în mare. Pe aici au trecut în (512-514 î.Chr.) perșii lui Darius, turcii în mai multe rânduri, inclusiv în 1574, când l-au înfrânt și ucis pe Ioan-Vodă cel Cumplit, apoi rușii, în timpul războiului cu turcii din 1828-1829.

Întorcând cu 180 de grade … timona interesului spre cetate, descoperim, în zare, imaginea Movilei lui Isac Baba, purtând numele legendar al unui pașă, ce ar avea mormântul acolo, socotit chiar părinte al Isaccei (baba = tată) și de la care s-ar trage și numele orașului. Movila, un presupus tumul, mai e numită și Kurgan Vizir (kurgan = movilă). O fi vorba despre marele vizir Mehmed Emin Pașa, care, în 1869, în timpul Războiului Ruso-Turc din 1868-1874, și-a stabilit tabăra la Isaccea ?
O fotografie a unei litografii de epocă e publicată pe www.trilulilu.ro, informații despre ea (ex., dimensiuni: diametru 125 m, înălțime 75 m) pe www.black-sea.travel, iar o … poveste pe www.resboiu.ro !
[Din păcate intenția noastră de a o vedea de aproape a trebuit amânată sine die, mașina noastră preferând noroiului drumurilor dobrogene, praful lor !]

Traversăm uriașa tabie din centrul sitului, numit generic “Cetatea Noviodunum”, ce reprezintă amprenta unei fortificații turcești din sec. XVI; Cetatea Noviodunum fusese  demantelată cu aproape două secole mai înainte.

 

 

 

Ne îndreptăm spre colțul de sud-est al perimetrului cetății, …

 

 

 

 

 

… pe unde s-au făcut săpăturile cele mai consistente !
[Aspecte legate de cercetările arheologice, pe www.noviodunum.ro !]

 

 

Mai există încă 5 cetăți antice în Europa (4 în Franța și una în Elveția) cu numele Noviodunum, acelea, sigur, de origine celtică; numele lor comun e format din celticele novio = nou și dun = fortăreață, ulterior, latinizat prin sufixare. Este doar unul dintre argumentele ce susțin originea celtică a cetății, veche de 2.300 de ani, când tribul celtic al britolagilor a stăpânit vremelnic teritoriul din sudul spațiului dintre Siret și Nistru (conform geografului grec Ptolemeu) și parte chiar din nordul Dobrogei (Cetatea Arrubium, de lângă Măcin, a fost, probabil, inițial, tot celtică – aici argumentul principal fiind cel lingvistic). Celtică este și cetatea – devenită ulterior castru roman – Aliobrix, aflată pe malul ucrainean al Dunării, vizavi de Noviodunum (localitatea Orlivka/Orlovka – mai vechiul Cartal).
Ulterior, Noviodunum va fi stăpânită de geți, apoi de romani, în timpul cărora, alături de cetatea propriu-zisă, transformată în castru, se dezvoltă și o puternică așezare civilă, Noviodunum devenind municipium (sec I-III d.Chr.). Va fi distrusă apoi de goți, dar refăcută de romani la dimensiuni mai reduse (sec. IV-VII). După o perioadă de două secole de decădere, urmează una de renaștere bizantină (sec. X-XI). După ocupația tătară, și a unor domnitori români, odată cu instalarea turcilor în sec. XV, Cetatea Noviodunum, practic, dispare, luându-i locul actuala Isaccea, care, și ca nume, i se substituise încă de prin sec. X (mai multe informații, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea).
[O geocutie instalată în incinta sitului îi marchează importanța și din acest punct de vedere !]

Pasul 2: Mânăstirea Cocoș

 

– 4,5 km pe DN 22 – asfalt, f. bun;
– 3 km pe DJ 229G – neasfaltat, circulabil;
– 2 km pe DJ 229C – asfaltat, bun.

 

 

 

 

 

În fața …

 

 

 

 

 

 

… porții !

 

 

 

 

 

 

Mănăstirea Cocoș funcționează din anul 1833, fiind ctitorită de 3 călugări nemțeni (legenda întemeierii poate fi citită pe www.black-sea.travel); cam prin același loc fusese o sihăstrie, atestată încă din 1679. Bisericii inițiale, din nuiele și chirpici, i se adaugă, în 1853, alta din piatră și cărămidă. Amîndouă sunt demolate în 1910, ridicându-se, între 1911-1913, actuala biserică de către meșteri pietrari italieni, după planurile arhitectului bucureștean Toma Dobrescu (1862-1934), unul dintre arhitecții în vogă la începutul sec. XX, cu numeroase clădiri publice și private realizate în București și nu numai). Clopotnița cu turnul său impresionant, de 30 m înălțime, fusese construită încă de prin anii 1880, odată cu un corp de chilii aflat acum în fața bisericii (cladire declarată monument istoric). Corpurile de chilii legate de clopotniță au fost construite în etape, între 1910 și 1930. Pictura a fost realizată în perioada 1914-1916 de pictorul italian F. da Biasse (?).
În biserica mânăstirii sunt depuse moaștele a patru martiri creștini din sec. III-IV, Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos, descoperite la Niculițel, mărturie a creștinismului timpuriu din Dobrogea.

Pasul 3: Niculițel

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica Sf. Atanasie, monument de arhitectură, a fost ridicată în sec. XIII/XIV. Păstrează, în interior, resturi ale unei vechi picturi (sec. XVI).

 

 

 

De-a lungul atâtor secole de existență, biserica a suferit mai multe transformări, cu adăugiri ce i-au afectat tocmai originalitatea arhitecturală. Campaniile de restaurare din ultimii 40 de ani, reluate, au vizat/vizează readucerea edificiului la forma ce i-a consacrat valoarea.

Drumeție (în orb) pe <Potcoava> Niculițelului

 

 

 

 

 

10:00

 

 

Pe Dealul Hoților …

 

 

 

 

 

 

… !

 

 

 

 

 

Semne că suntem pe culmea … “Potcoavei”!

 

 

 

 

La un moment dat, realizăm că am traversat “Troianul” sau “Valul lui Traian” !

 

 

Este vorba despre o centură ce înconjură Niculițelul pe o lungime de cca 27 km, formată din valuri de pământ înalte de 3 m și late, la bază, de 17 m, ce au în față șanțuri destul de adânci. În câteva locuri apar amprentele unor întărituri (lagăre) înconjurate, la rândul lor, de valuri de pământ. Se pare că “Troianul” a fost opera bizantinilor din sec. XI-XII, având rol de linie de apărare în fața Noviodumului.

 

 

 

Imaginea satelitară a fragmentului traversat de noi!
[Informații suplimentare pe www.dervent.ro !]

 

 

 

 

 

11:00

 

Încă un reper important … bifat este DJ 229 ce traversează Dealurile Niculițelului !

 

 

 

 

Nu-l scăpăm nici pe următorul, derivația de unde vom părăsi DJ-ul, …

 

 

 

 

… pentru a ne reinstala pe culmea “Potcoavei” !

 

 

 

De pe ultimul ei sector, Dealul Piatra Roșie, …

 

 

 

… coborâm pe lîngă tot felul de … garduri …

 

 

 

13:30

 

… !

 

 

 

 

Năduful, legat de lipsa de vizibilitate, ne-a fost în mare parte diminuat de satisfacția de a fi văzut, în premieră, trei specii la a căror întâlnire … jinduiam de mult !

 

 

[În luna iulie, într-o zi fără ploaie, am ajuns din nou pe  dealurile din jurul Niculițelului. Fotoreportajul drumeției din vară poate fi vizionat aici !]

Pasul 4: Mânăstirea Saon

 

– pe DJ 229C, 3 km, asfalt f. bun;
– pe DN 22, 3 km, asfalt f. bun;
– DJ 229D, 3 km, cu asfalt bun, dar f. îngust!

 

 

Din 1846, metoc al Mânăstirii Celic Dere, Saon a devenit mânăstire de sine stătătoare în 1878. Fiind apoi distrusă în urma unui incendiu, se subordonează, ca metoc, Mânăstirii Cocoș, dar în 1916 își recapătă independența. Din 1930 se transformă în mânăstire de maici. Este desființată în 1959, complexul imobil ajungând, în 1972, metoc al Episcopiei Tomisului, fiind reînființată în 1990.
[Ca origine, numele Saon se referă la două personaje din mitologia greacă:
– un fiu al lui Zeus/Hermes și al unei nimfe, care, conform unei legende a unit populația împrăștiată a insulei Samothrace/Samothraki (“Casa marilor zei”), conducând-o prin legi, iar după alta, după ce i-a salvat de la un potop pe locuitori, a devenit regele insulei;
– personaj pomenit de Pausanias (istoric și geograf grec, cca 110-180) ca descoperitor al peșterii cu tezaurul lui Trophonius (cel care a construit și templul lui Apolo al Oracolul din Delfi).
Saon este și numele unui sat din provincia Amasia (azi, Amasya), Regatul Pontului (nordul Turciei), pomenit în povestea pătimirilor Sf. Mucenic Vasilisc.
Mai departe, cum și-a luat mânăstirea acest nume … ? Probabil, de la cel al zonei unde s-a instalat, Depresiunea Isaccea-Niculițel = Depresiunea Saon sau de la unul dintre lacurile acesteia, dar nu de la cel pe malul căruia se află (Telincea); pesemne că a fost preferat numele Saon pentru … rezonanță; iar cum a ajuns numele Saon în zonă este o altă întrebare !
P.S. (14 iulie 2015)
– la doar o săptămână după ce am publicat acest articol trebuie să revenim cu o rectificare privind raționamentul … sofistic legat de numele Mânăstirii Saon; presupuneam că l-a primit de la Lacul Saon din vecinătatea ei, deși acesta nu ar fi cel lângă care a fost construită (care s-ar numi Telincea) – informația privind denumirile lacurilor fiind preluată de pe wikimapia.org. Între timp am descoperit o altă hartă, un plan de tragere din 1950 publicat pe geo-spatial.org, unde Lacul Telincea este numit Saona (ca și mânăstirea), iar Lacul Saon (cel de pe Wikimapia), Capaclia; fără alte comentarii !]

 

Construcția bisericii mari a început în 1909, dar a fost finalizată abia în 1959 !
S-a păstrat și biserica veche, de lemn, din 1878.

 

 

 

 

În fața bisericii mari se află cel mai nou corp de chilii, ridicat între 1990-1992, ce cuprinde, stăreția, trapeza și camere pentru pelerini.
[O vizită la Mânăstirea Saon ar fi presupus și o plimbare prin curtea din spate, până pe malul Lacului Telincea; la vremuri mai bune !]

 

 

 

Pasul 5: Mânăstirea Celic Dere

 

– de la M-rea Saon 3 km pe DC 229D;
– 1,5 km pe DN 22, stare f. bună;
– 4 km până la Biserica Telița pe DJ 229A, asfaltat, stare bună;
– încă 3 km pe DJ 229A;
– 0,5 km pe DJ 229F, asfaltat, stare f. bună.

 

Satul Telița a fost format în sec XVIII-XIX de valurile de emigranți proveniți din sudul Basarabiei (există chiar și o localitate omonimă, acum în Republica Moldova), în contextul războaielor ruso-turce. Așa se explică influențele slave în arhitectura bisericii (a fost adaptat, la scara 1/2, planul Lavrei Pecerska din Kiev). A fost construită în  perioada 1902-1907, după ce vechea biserică (din 1803) arsese în 1899 (conform, www.tulcea.djc.ro). Este unica biserică din țară cu 7 turle (din orice unghi, vizibile doar 6) – dar această informație trebuie acceptată cu circumspecție ! Din 2011 a fost declarată monument istoric, ceea ce a permis alocarea unor fonduri pentru reparații, ce sunt în curs.
– informații amănunțite, dar interesante, pe tulcealibrary.ro;
– în preajma bisericii a fost amenajat un geoascunziș !

 

Lângă Mânăstirea Celic Dere, în parcare !

 

 

 

Mânăstirea a fost întemeiată, conform informațiilor scrise, în 1835 de doi călugări ruși veniți de la Muntele Athos, Paisie și Atanasie Lisavenco, iar, după tradiția orală, inițial de (împreună cu alții) călugări ardeleni, întorși, de asemenea, de la Muntele Athos. În acele vremuri de început, în poienile de pe valea (= dere) cu fragi (= çilek, transformat prin oralitate în celic/cilic; interesant este că çilec – pronunțat însă cilegi – înseamnă ascetic) existau două mici comunități monastice, una de maici (pe actualul loc al mînăstirii), cealaltă de monahi (numită și Celicul Mic) care a fost desființată, călugării fiind duși la Mânăstirea Saon.

Construcția actualei biserici a fost realizată în mai multe etape, 1901-1902, 1910-1916, 1924-1925, inițial, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, completate apoi cu cele ale lui Dimitrie Ionescu-Berechet (arhitect șef al Patriarhiei Române); de menționat existența a unei biserici-paraclis la subsol (ce s-ar fi vrut gropniță) – un brâu de pe peretele exterior indicând nivelul de separație dintre cele două biserici. Autorul picturii este bucureșteanul Gheorghe Eftimiu.

Addenda: Despre originea numelui Isaccea

– întâia mențiune documentară (presupusă, totuși) cu privire la Isaccea este din jurul anului 950 și-i aparține împăratului bizantin Constantin VII – Porfirogenetul (913-959) care, în lucrarea sa Despre guvernarea imperiului (învățături pentru fiul său), vorbește despre 6 orașe părăsite în spațiul dintre Nistru și Bulgaria, printre care și Saka-katai (katai putând fi o traducere a unui termen peceneg însemnând oraș, iar saka fiind românescul seaca = arid; speculații, desigur, așa cum recunoaște și promotorul acestor ipoteze: en.wikipedia.org);
– prima referință, considerată a fi certă, despre Isaccea, îi aparține Annei Comnena (1083-1153), fiica împăratului Alexios I – Comnen (10181-1118). De fapt, aceasta, în lucrarea sa istorică, Alexiada,  numește doi conducători dobrogeni, Sesthlav și Saktzas (conform ortografiei grecești în care a fost scrisă lucrarea, poate, pentru pronunția locală Saccea ?!), din orașul Bitsina, comentatorii identificând, fără excepție, Bitsina cu Vicina. Dar localizarea Vicinei este încă o chestiune controversată. Oare, în favoarea identității Isaccea=Vicina n-ar putea pleda chiar numele acelui conducător local, Saktzas/Saccea ?
– un oraș al Țării Vlahilor, în dependență față de Constantinopol, este numit de geograful arab Abul Fida Isakgia;
– I-ul ce prefixează presupusul nume anterior Sakgia/Saccea constituie, se pare, consecința unei reguli fonetice turcești, de vreme ce, la fel s-au format toponimele Ismail/Izmail, numit pe vremea lui Ștefan cel Mare, înainte de cucerirea orașului basarabean de către turci, Smil, turcescul Izmir din grecul Smirna sau Ibraila, pentru un timp, din Brăila (nu și Istanbul din Stanbul).
– menționăm și explicația pe care o dau autorii Marii Enciclopedii Geografice a României (vol. 4, 1900), I. Lahovari, C.I. Brătianu, Gr. Tocilescu, originii numelui Isaccea, menționând varianta Isak Chioi = Satul lui Isac, Isac fiind un pașă din sec. XVI (poate același cu legendarul Isac Baba – n.n.) !
Bibliografie:
– Traian-Valentin Poncea – Geneza orașului medieval românesc extracarpatic (sec. x-XIV), Edit. Biblioteca Bucureștilor, București, 1999 (http://www.bibmet.ro/Uploads//3_2011/155846.pdf)
– Nicolae Rădulescu – Isaccea – legendă și adevăr (https://noviodunumisaccea.wordpress.com/category/isaccea-legenda-si-adevar/)
– https://en.wikipedia.org/wiki/Isaccea

Pentru a vedea desfășurarea expediției în cea de a treia zi a sa, executați click aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !