Măgura Odobeștilor – ascensiune pe fața vestică
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Altitudinea Măgurii Odobeștilor este o chestiune controversată:
– geografii îi dau un maxim de 996 m;
– turiștii plusează, … romantic, la 1.001 m !
Zona are regim de rezervație avi-faunistică.
Acces: Onești – Adjud (pe DN 11A, nota 9) – Tișița [Statuia Victoriei] (pe DN 2, nota 9) – [Cimitirul ostașilor germani] – Panciu (pe DN 2L, nota 9) – Găgești (pe DJ 205B, nota 9) – Tichiriș (pe DN 2D, nota 9)
Monumentul aflat pe DN 2/E 85, în intersecția de la Tișița, numit “Statuia Victoriei” și dedicat … victoriilor din anii 1916-1918, a fost realizat, din bronz, de către sculptorul Oscar Han (1891-1976), la inițiativa și pe cheltuiala ziaristului Pamfil Șeicaru (1894-1980) – considerat cel mai important gazetar din România interbelică. Dezvelirea s-a făcut în 1934, la eveniment participând Regele Carol al II-lea, Regele Mihai I (pe atunci doar principe), Mareșalul Ion Averescu.
Pe placa originală de pe frontispiciu era înscris textul “De dincolo de viață fulgeră porunca lor: Iubirea de patrie. Carol II Rege”, iar pe o laterală a soclului, “Umbrelor sacre închinarea noastră. Pamfil Șeicaru” !
La întrebarea de ce nu au fost repuse în drept cele două inscripții, cel mai bun răspuns este dat de starea în care se află monumentul !
La 4 km de intersecția de la Tișița, spre Panciu, se află un cimitir al ostașilor germani cazuți pe meleagurile vrâncene în timpul Primului Război Mondial.
Cimitirul, monument istoric
[este … prevăzut și cu o geocutie],
a fost înființat în anul 1924/1929,
fiind renovat în 1994.
Pe cele câteva sute de cruci și de plăci funerare sunt înscrisele numele și gradele militarilor cunoscuți sau numărul celor necunoscuți înmormântați sub aceeași cruce.
Este interesant că, recent (în 2013), o fotografie a monumentului funerar din fotografia din stânga-jos a câștigat un concurs internațional de fotografie dedicat Primului Război Mondial [http://blog.europeana.eu/] !
Flori din cimitir și de prin preajmă !
Traseu (prima parte, dus): Tichiriș – gura Văii Rele – Plaiul Lupului – Culmea Măgurii – Vârful Măgurii
17 mai 2015, ora 7:45
Pe malul Putnei, la margine de … Tichiriș !
“Marea … trecere”, pe puntea de 350 m, …
… peste Putna !
Cum ajungem dincolo, cum urcăm !
Prin pădure … bântuie orhideele; unele se chinuie să iasă mai la lumină (unde le e locul, de fapt); doar trânjii ne(mai)având clorofilă, nu (mai) t(r)ânjesc după lumină !
Pentru câteva momente ieșim și noi în … lumina unei largi poieni ocupate de o livadă (cam părăsită) de pruni, pe care o tăiem spre sud, dar cu intenția de a urca spre est !
Coama îngustă a unui interfluviu ne dirijează până într-o poiană …
… prevăzută cu o …. lucarnă prin care ne scrutăm … viitorul, …
… după ce ni l-am ghicit în cafea !
Din dieta … individului de mai sus !
Prezentul …
… între un … trecut apropiat (satul Vidra – în drum spre Tichirești) …
… și un viitor … depărtat, dar … măreț !
Di nou în … prezent, …
… dar tot cu ochii la viitor; aici, … îndepărtat bine !
Suind spre Plaiul Lupului …
… întâlnim … flori: o orhidee (Cephalanthera longifolia – buruiană-de-junghiuri) și o … varză, adică o rudă cu ea (Barbarea vulgaris – crușățea); …
… iar pe drumul de pe plai, …
… niște neamuri de-ale fasolei !
Părăsim drumul și ne avântăm, …
… după ce facem și o mică pauză, …
… pe ultima treaptă a urcușului, care ne-a scos, în final, pieziș, …
11:45
… pe culmea Măgurii !
Urcăm un vârf, coborâm o șa și … tot așa, în genul doi pași mai sus, unul iar jos !
Întâlnire între Marelena și … frumosul Paris quadrifolia – dalac (frunzele erau folosite pentru tratarea dalacului/antrax la animale), …
… care e însoțit de o suită … colorată …
… și de o … armată de lopățele (Lunaria rediviva)!
Nu lipsește … calul troian !
– Liparus transsylvanicus – din familia Curculionidae – a treia familie de insecte în ordinea numărului de specii (cca 50.000, mai multe decât toate păsările și mamiferele la un loc), ai cărei membri se recunosc după botul lung;
sunt … vegetarieni !
[Informații despre curculionide se pot citi în nr. 17, Gărgărițele, al seriei “Insecte reale”, De Agostini ]
După o fereastră întredeschisă spre vest …
… găsim … ușa larg deschisă spre sud, înspre vârful Măgurii !
Trecem pe lângă clădirea și antenele releului radio-tv, construit în anul 1975; vârful antenei principale ajunge la 112 m față de sol, depășind bine mia de metri față de nivelul mării, …
13:15
… ceea ce nu e sigur pentru vârful Măgurii!
Ce găsim pe platoul somital al Măgurii:
– multe orhidee (boziori – Dactylorhiza sambucina) și o ciuboțica-ciucului (Primula veris);
– o fostă groapă, acum astupată, în care trebuia îngropată fundația unei antene GSM (a cărei construcție a fost anulată ca urmare a protestelor ecologiste; înaltă de 40 m, ar fi deranjat zborul păsărilor), un cal …
… dar mai mulți … călăreți de la un club de cicloturism din Focșani !
[Nou: cei ce vor veni după noi vor putea descoperi și o geocutie !]
Bineînțeles însă, cea mai … valoroasă descoperire este …
… Țara Vrancei în … panorame; … din câmpie, …
… până în munte !
Addenda: Chiar pe vârful Măgurii și-ar fi instalat postul de observare general-feldmareșalul Anton Ludwig August von Mackensen (1849-1945), cel care a condus trupele germane în Bătălia de la Mărășești.
Pentru a străbate împreună cu noi a doua parte a traseului, întregind astfel circuitul Văii Rele, executați click aici !
Comment *Nu stiu daca aces blog il mai citeste cineva dar trebui sa spun ca nu “presiunea ecologistilor” a facut ca aum acolo sa nu fie un pilon de telecomunicactii. Daca citeati presa vremii puteati furniza o informatie corecta. Meritul principla apartine inspectroului Manea, de la Garda de MEDIU vRANCEA
Dumneavostră înșivă sunteți unul dintre cei care “mai citesc acest blog” ! Nu înțelegem în ce constă incorectitudinea informației. În textul nostru nu apare sintagma “presiunea ecologiștilor”, pe care o incriminați și pare că ne-o atribuiți nouă. Noi am folosit expresia “proteste ecologiste” care este perfect compatibilă cu acțiunea “inspectorului Manea” ! Informația, sub această formă, a fost culeasă din “presa vremii” pe care, totuși ne străduim să o descoperim și să o citim ! Dar dincolo de tonul acuzator nejustificat, trecând cu vederea și de neajunsurile de formă/editare ale textului dv., vă mulțumim pentru adaosul de informație.
Magura Odobesti este un high-place remarcabil (la propriu si la figurat) masiv muntos in toata regula, mult peste rangul de “subcarpati”. Culmea principala, cap-coada sa tot aibe vreo 18 kilometri lungime. Energie de relief, codri seculari de fag, belvederi
inspre vest, pina hat-departe la muntii Vrancei, totul e absolut vast si salbatic (dominat de varful Raiuti), din care ati ales sa explorati macar o mica parte (toata lumea suind, comod, pe Magura dispre est =”dinspre civilizatie”-sosele-orase)
În condițiile în care, așa cum bine spuneți, culmea Măgurii are un pronunțat și atractiv aspect muntos, nu avem cunoștință de vreun … demers de a fi parcursă integral, de la nord la sud sau invers ! Credem că ar fi o experiență interesantă.
in noiembrie trecut, subsemnatul a parcurs o mica portiune din culmea principala (partea centrala, cu belvederile), desigur venind dinspre est (“ca toata lumea”). Vreme frumoasa, dar atmosfera nu prea clara pentru perspective largi.
// spre capete, culmea principala se inmoaie si e impadurita, fara belvederi, de strabatut doar in sens geografic-orientaristic