Un traseu, încă virtual, pe picioarele nordice ale Ciucașului !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

De regulă, Ciucașul este atacat dinspre sud, mai rar dinspre vest, la fel sau și mai rar dinspre est, aproape deloc dinspre nord ! Un motiv serios ăl constituie accesul auto facilitat de DN 1A, ca și prezența celor două cabane, Ciucaș și Muntele Roșu, de pe versantul sudic al masivului, precum și a stațiunii Cheia de la poalele sale sudice. Dinspre nord, singurele căi de acces auto sunt drumurile forestiere (reabilitate) de pe văile Dălghiului și Buzăului care pornesc din localitatea Vama Buzăului. Până la intrarea în traseele per pedes sunt 10 km, respectiv, 12 km, punctele de intrare fiind cantonul silvic Valea Dudului, respectiv, cabana silvică Chirușca.
O sinteză a traseelor parcurse de noi, cu plecare din Vama Buzăului, o găsiți aici ! Traseul pe care îl sugerăm în continuare este rezultatul priveliștilor spectaculoase oferite de pe aceste trasee, către culmile vecine.

De exemplu, dintre belvederile deschise de pe Piatra Seciului, una ne-a atras atenția prin isolitul culmii – perfect rectilinie – de … sub Muntele Seciu; fiind legată morfologic de Muntele Urlătoarea, am și luat-o în colimator ca un posibil traseu de a ajunge la poienile de pe creștetul Urlătoarei.

 

Dar cu adevărat incitantă a fost imaginea Culmii cu Omuleți. Am studiat-o cu asiduitate, căutând o trasă accesibilă. Apoi, n-a mai fost decât un pas, imaginar, până să încropim un traseu care să cuprindă ambele obiective; la aceasta contribuind decisiv o întâmplătoare observație de teren: Aflându-ne pe culmea Piscului Înalt, pe cale să încheiem un traseu început pe Culmea Șipotelor (vezi aici, schța) am intersectat un vechi drum forestier (despre care nu știusem) ce venea din valea Chirușca cu Apă și cobora în valea Chirușca Seacă. Pentru că traseul înainte pe culmea Piscului Înalt mai presupunea ceva urcuș, iar unii dintre drumeți resimțeau efortul făcut pe parcursul zilei, am hotărât să profitâm de drumul forestier și să încheiem pe el traseul.

Când am ajuns jos, în valea Chirușcăi Seci, cercetând, din ochi, posibila accedere pe vale, în amonte, spre culmea Omuleților Ciucașului, am avut surpriza să observăm, plecând din drum, pe versantul stâng al văii – Culmea Șipoatelor – o potecă … zdravănă, iar pe un copac indicată destinația ei: Șipoatele !

Dar, mai mult de atât, la ea se racorda și o potecă ce pleca în amontele Chirușcăi Seci. Iată cât de repede și cât de ușor s-au legat lucrurile. Dar poate că ideea traseului n-ar fi trecut de stadiul acesta al potențialității … brute sortită unui viitor incert sau uitării, dacă o altă întâmplare nu s-ar fi petrecut, chiar la intrarea în traseul Șipotele-Piscul Înalt pomenit mai înainte: …

… întâlnirea cu Edi Munteanu, cunoscut “mecanturist”, dar, mai ales, ca împătimit montaniard, cu care eram de câțiva ani cunoștințe virtuale. Dialogul de pe NET, urmare a acestei întâlniri, având, la provocarea lui Edi, ca subiect principal accesibilitatea Culmii Omuleților, a pus … capac la toate celelalte întâmplări, determinându-ne să mai facem un pas spre a concretiza traseul … următor:

Date tehnice prezumtive:

– lungime: cca 11 km;
– altitudine absolută: cca 950 m;
– durata (vara): cca 7 h, fără popasuri !

 

 

 

 

 

Desigur, iarna, depinde de multe condiții fezabilitatea traseului !

 

Iată însă câteva fotoaspecte ce ar putea ajuta la parcurgerea sa efectivă !

Cum spuneam, vom intra în traseu urcând pe interfluviul “rectiliniu” dintre pâraiele Șipoate și Strâmbu. Accesul auto e posibil până la 1 km mai jos de confluența lor: 12 km de la Vama Buzăului până la Cabana Chirușca (8,5 km pe valea Buzăului, restul pe valea Strâmbului) și, de aici, încă 2,5 km pe valea Strâmbului. Cu 200 m înainte de a ajunge la Cabana Chirușca există o barieră; de regulă, cel puțin în week-end, aceasta este deschisă, accesul auto pe DF Strâmbu fiind, probabil, oficial, permis de administrator, Ocolul Silvic Kronstadt, respectiv, proprietar, Primăria Brașov.
Revenind la traseul per pedes, în capătul culmii rectilinii întâlnim drumul pastoral ce vine de la izvoarele Strâmbului. Îl urmăm spre stânga pentru a ocoli un corp de pădure, dar îl părăsim curând căci coboară spre valea Șipoatelor; noi suim, tot pe la marginea pădurii, traversând pășunea de pe versant, spre marile poieni de pe culmea Muntelui Urlătoarea. Pe fotografie este sugerat terminusul traseului, din Poiana Șipoatele până în valea Strâmbului: din capătul nordic al poienii, o clară potecă pastorală traversează o plantație de molid și zadă, continuînd, spre dreapta, pe culmea Șipoatele pe care o părăsim imediat ce întâlnim al doilea picior întins spre stânga (la puțin peste jumătate de kilometru după ieșirea din plantație).
Evident, aici, nu vom descrie traseul care urmează din poienile Urlătoarei până pe Vârful Ciucaș – relativ cunoscut – ocupându-ne de coborârea de pe vârf pe Culmea Omuleților.

O parte din culme poate fi parcursă pe linia crestei ei; dar, la un moment dat suntem nevoiți să coborâm de pe ea, dar nu foarte mult, până la un ultim punct de belvedere, aflat, totuși, pe creastă. Așa pare privind atât dinspre est, de pe Piscul cu Apă, …

 

… cât și dinspre vest, de pe Culmea Șipoatelor.

 

Un zoom, tot dinspre vest, ne arată că porțiunea de creastă exclusă din traseu este, chiar inaccesibilă, ba mai mult, atrage atenția asupra celui mai bun punct de părăsire a crestei; …

 

… chestiunea inaccesibiltății crestei în sectorul discutat, se observă și cu un zoom dinspre est !
Cât privește necesitatea coborârii sub Omuleți, pe versantul estic.

 

Acest aspect este deductibil privind și dinspre vest; de … departe …

 

…

 

… sau zoom-ând !

 

În ceea ce privește coborârea sub Omuleți, una, cu adevărat accesibilă, este sugerată în fotografia de mai sus; …

 

… ceea ce se vede mai bine privind din unghiuri diferite !

 

Pe sub Omulți se defilează cam pe aceeași curbă de nivel, revenind pe creasta culmii Omuleților ! Vor mai fi niște … piticuți ce ne vor obliga să coborâm sub ei, reîntorcându-ne apoi pe creastă. Să nu uităm că vom căuta pe valea Chirușca Seacă (în stînga) cărarea pentru a ajunge în Poiana Șipoatele!

Succes temerarilor (sperăm să fim și noi printre ei) care se vor încumeta să realizeze practic traseul închipuit aici ! Așteptăm, deci, comentarii  !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !