Mărunțișuri, sub Culmea Pietricica: un schituleț, vreo două bisericuțe, mai multe lăculețe, câțiva trovănței, un puișor de canion !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Culmea Pietricica este o substructură a Subcarpaților Moldovei, un anticlinal bine individualizat, prins între văile Bistriței și Siretului – spre nord și est -, Tazlăului și Trotușului – spre vest și sud.
Oferta-i turistică este extrem de generoasă, fiind, printre altele, un ideal teren pentru turismul periurban; gândindu-ne la Onești, Bacău sau Adjud ! În acest sens, a se vedea aici, sinteza traseelor străbătute de noi pe Culmea Pietricica !

 

 

 

 

Iată, ca exemplu, traseul de mai jos, pe care l-am făcut, în … plină iarnă, imediat după Revelionul 2022, pe 2 ianuarie !

 

 

 

 

 

 

 

 

Traseul auto presupune 22,5 km (ultimii 3,25 neasfaltați) de la Onești la Parava pe drumul județean care leagă comunele Gura Văii și Răcăciuni (27,5 km, din care 2,5 km neasfaltați).

 

 

Intrarea în traseul per pedes e pe strada Mihai Eminescu, la 0,75 km de intersecția uliței cu drumul județean, unde începe/se termină asfaltul de pe drumul județean !

 

 

 

Traseu: PARAVA – Fostul Iaz Parava – Poiana cu Peri – Valea Paravei – Gura Morcotețului – Islazul Bălănelu – Culmea Dealului – Dl. Piscu Mare – Schitul Sf. Alexie – Valea Drăgușani – Cătun SCHITU (biserica cătunului, ruinele fostului schit grecesc) – Dealul Drăgușanilor – PARAVA

 

 

 

 

Primul obiectiv, la doar 150 m de locul ales pentru parcare, este Iazul Parava, …

 

… care a devenit … fost, acum, colmatat și înecat în stuf !

 

Dar, la distanță de alți 150 de metri, pe malul stâng al fostului “mare” iaz, întâlnim două mici bălți antropice …

 

…; …

 

… pe aceeași treaptă pe care se află Balta 2, este amenajată o fântâniță !

 

Rămânem …

 

… pe malul stâng al fostului iaz, …

 

… abia după aproape 450 de metri, găsind o breșă … uscată, ruinele unui fost pod, pe unde putem traversa pârâul Parava.

 

Urcăm pieziș, spre aval cca 100 m, la drumul forestier de la marginea pădurii, pentru a vedea încă o baltă, de asemenea, antropică !

 

De aici urmăm drumul forestier de pe valea Paravei, după Poiana cu Peri, …

 

…

 

… vom intra în pădure …

 

… !

 

Ca să mai atenuăm … monotonia drumului …

 

… inventariem bălțile mai … răsărite !

 

În fine, după vreo 4 km, adică, aproape o oră și jumătate, de la intrarea în pădure …

 

… drumul ocolește larg valea Morcotețului, primul afluent (de stânga) mai important al Paravei !

 

Părăsim drumul și coborâm …

 

… în albia Morcotețului …

 

…, …

 

… de unde trecem în cea a Paravei, …

 

… urcând pe versantul ei drept !

 

Ne atașăm imediat unui pârâiaș sec …

 

… dar năbădăios când … situația pluviometrică o cere, ocazii cu care scoate la iveală fragmente din stratul de rocă ce-i formează patul; …

 

… inclusiv trovanți sau  fragmente de trovanți !
[Ce se știe (sau se presupune), din punct de vedere științific, despre trovanți, citiți aici !]

 

Suișul se termină curând, …

 

… la fel și pădurea, din care ieșim …

 

… puțin sub culmea principală a Pietricicăi !

 

Traversăm șoseaua ce coboară de la Dumbrava spre Parava, înscriindu-ne pe o curbă de nivel …

 

… ce traversează Islazul Bălănelu !

 

Terminăm de ocolit obârșia Spânzuratului …

 

… și ajungem într-o largă poiană în care se află un (stră)vechi lac – Balta Bălănelu -, acum colmatat; …

 

Doar capătul dinspre izvor ce mai păstrează ceva apă, …

 

… preplinul (sic – !) trimițându-l într-o baltă mai mică, …

 

… dar cu mai multă apă !

 

Părăsim marea poiană pe unul dintre drumurile forestiere ce ies din ea spre sud, și anume, pe cel care ne păstrează pe aceeași curbă de nivel pe care am intrat în ea; celălalt drum suie pe culmea Pietricicăi!

 

Rămânem, cât de cât, pe aceeași curbă de nivel !

 

În stânga noastră se adâncește albia pârâului Bălănelu; …

 

… puțin mai jos i se alătură obârșii seci care doar strâng, pentru el, apele meteorice !

 

Drumul nostru de-a coasta are, după vreun sfert de oră de mers pe el, un braț ce o ia, pieziș, cam spre stânga, în coborâre blândă …

 

… până în văiuga unui alt afluent torențial al Bălănelului, traversat de un vechi drum forestier !

 

Suim ușor pe acest drum, ce ne scoate de sub Dealul Enata …

 

… și ne duce spre Culmea Dealului; …

 

… aici, sus, drumul se trifurcă: spre dreapta se suie pe muchia principală a Pietricicăi, înainte se coboară în valea Orbeni, iar spre stânga … mergem noi !

 

Aproape trei sferturi de oră durează drumul de pe Culmea Dealului …

 

…; …

 

… până ce ajungem într-o poieniță firavă, dar numai bună de popas !

 

De aici puten coborî prin păduricea de salcâmi …

 

… la un lăculeț antropic aflat pe valea Orbeniului !

 

Putem ajunge la el, cel mai repede, coborând din punctul de bifurcare a drumului de pe culme, direct la lăculeț, pe la marginea pădurii de fag, evitând desișul pădurii tinere de salcâm și ocolul – deși nu prea mare – pe ramura ce se lasă în valea Orbeniului, pieziș prin păduricea de salcâmi; sau, mai putem aștepta puțin – inclusiv cu popasul -, …

 

… până la capătul păduricii de salcâm unde drumul ne scoate în marginea islazului de pe versantul stâng al Orbeniului !

 

[Zoom !]

 

Cu 100 de metri mai jos se află un pâlculeț de pini, un reper esențial, pentru că, de aici, vom coti cu 90 de grade spre stânga.

 

Ținând strict direcția nord coborâm lejer …

 

… la Schitul Sf. Alexie, …

 

… în nu mai mult de 15 minute !

 

Poiana în care se află e numită La Fântâna Călugărului (mai nou, Poiana lui Dumnezeu), fără nicio legătură cu actualul schit, care a fost ctitorit în 2016 !

 

De la schit coborâm spre valea Orbeni (numit în această zonă Drăgușani) pe un drum de pământ … asezonat cu pietriș cât să devină accesibil auto !

 

Un pârâiaș sec,  … probabil, năbădăios în perioadele când are apă ne însoțește până la …

 

… confluența lui cu pârâul Orbeni unde se formează un mic lăculeț de baraj … artificial cauzat de rambleul drumului forestier !

 

… !

 

Trena de aluviuni de la coada lăculețului provine de la nisipul ce se scurge de pe versanții Orbeniului; într-o deschidere la zi a unuia dintre ei se … ițesc și câțiva trovanți !

 

De aici …

 

… intrăm deja în satul Drăgușani, aici, cătunul Schit; …

 

… pe o uliță bine întreținută, pe care, urmând-o tot înainte  (neglijând o derivație spre dreapta), după 300 de metri, ……

 

… ajungem la asfalt !

 

La nici 1 km se află biserica Sf. Nicolae.
Biserica a fost construită în perioada 1876-1884 de localnicii cătunului Schit – înființat în urma împroprietăririi câtorva familii de țărani din Drăgușani cu pâmânturile ce aparținuseră unui schit de călugări greci care a ființat aici în perioada 1750-1763.

 

Sunt impresionante, prin delicatețea culorilor, dar nu numai, icoanele pictate pe pereții exteriori ai bisericii.

 

În cimitirul aflat nu departe de biserică …

 

… sunt ruinele fostului schit; au mai rămas doar pardoseala de piatră a bisericuței sale și un rest de clopotniță. Schitul a fost desființat prin legea secularizării averilor mânăstirești din timpul domniei lui Cuza.

 

Ne întoarcem la biserică, iar de la poarta ei o luăm pe o ulicioară …

 

… care ne scoate rapid din sat, …

 

… suindu-ne, pieziș, …

 

… pe Dealul Drăgușanilor !

 

Dacă suntem atenți, chiar înainte de a ajunge pe coama dealului, vom observa plecând spre stânga o potecă “întreținută” de oi ce urcă, mai abrupt, dar mai repede sus !

 

De pe Dealul Drăgușanilor coboară o continuare a potecii ce ne-a dus pe el, ce traversează șoseaua cunoscută și, pe lângă pădure, …

 

… ajungem pe strada Mihai Eminescu unde am parcat mașinile !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !