Din Sânzieni, pe plaiurile nord-estice ale Munților Bodoc

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

19 octombrie 2014

Traseu auto: Onești – Tg. Secuiesc (70 km pe DN 11/E 574, stare f. bună) – Sânzieni – Valea Seacă (10 km pe DN 11B, stare f. bună; 1 km pe uliță pietruită)

 

 

 

 

 

 

Valea Seacă (comuna Sânzieni) – sat atestat din 1311, locuit, zice-se, de pecenegi liberi și, apoi, și de coloniști secui, deveniți, în cele din urmă, și unii și alții, iobagi ai familiei Apor (originară, din anii 1325, din comuna vecină, Turia, a fost una dintre cele mai importante din Transilvania, traversând secolele până în zilele noastre).

Moara de apă a lui Lukács – aflată pe malul Cașinului, a fost construită în sec. XIX, suferind însă transformări ulterioare; are și o turbină pentru producerea curentului electric. Se află pe lista monumentelor istorice din jud. Covasna

 

 

Conacul familei Pótsa – până în anul 1918 când a fost vândut familiei Rettegi, ce-l deține (și-l locuiește) și astăzi – a fost construit în stil neoclasic (reviriment produs în sec. XVIII-XIX, în artă, arhitectură … al stilului clasic, grecesc și roman), la o dată necunoscută.

 

 

Școala din Valea Seacă poartă numele unui fiu al satului, Ópra Benedek, părinții fiind cadre didactice în sat, el însuși ajuns profesor. În contextul evenimentelor legate de Revoluția Ungară din 1956, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare; a executat doar 6, însă a fost exclus din învățământ.
Placheta comemorativă montată pe fațada școlii este opera sculptorului Vetró András din Tg. Secuiesc. La comemorarea a 10 ani de la Revoluția Ungară din 1956, în curtea școlii a fost instalat un stâlp funerar.

 

 

În curtea vecină școlii, în fața Căminului Cultural, a fost înălțată statuia episcopului romano-catolic de Alba Iulia, considerat martir anticomunist,  Márton Áron (1896-1980), realizată de sculptorul Támas Károly din Mereni/CV.

 

 

 

Biserica romano-catolică, cu hramul Sf. Bartolomeu (unul dintre cei 12 Apostoli), a fost ridicată în 1798 în locul alteia pomenită, ca aproape ruinată, în 1735; dar, se pare că în sat exista o biserică încă din 1660.

 

 

În mica piață de lângă biserică se află un monument ridicat de meșterii pietrari Ede și Lajos Laub din Poian/CV în cinstea eroilor căzuți în Revoluția din 1848 și în Primul Război Mondial; ulterior au fost înscrise și numele eroilor din Al Doilea Război Mondial.

 

 

 

Traseu montan: Biserica Valea Seacă – Piciorul Hultanului – Mt. Martonka – Fântâna Vestită – Mt. Căpățâna – Măgura Fântânii – Petriceni – Valea Seacă

 

 

 

Intrăm în traseu …

 

 

 

 

… pe un drumeag … colateral, …

 

 

 

… dar, după un mic ocol, …

 

 

 

… prindem drumul de căruțe de pe Piciorul Hultanului.

 

 

 

 

De pe pantele acestuia …

 

 

… privirea alege între culmile, cele mai sudice, ale Ciucului, și cea a Martonkăi, una dintre cele mai nordice ale Bodocului !

 

Evident, ne … concentrăm asupra Martonkăi !

 

 

Unui ocol lent, în spirală și prin poieni, îi preferăm un atac frontal și exclusiv prin pădure, cu gândul (rămas neîmplinit, însă) la … ghebe !

 

 

Răzbatem sub vârf, pe plaiurile vestice ale Martonkăi, acoperite de pășuni …

 

 

… și cu deschideri tot mai … consistente !

 

 

 

Tot pe sub vârf, traversăm o mică șa, …

 

 

 

… apoi un plai larg, cvasiorizontal, …

 

 

 

… de pe care … cădem într-o nouă șa, …

 

 

 

 

 

… numai bună de popas !

 

 

 

 

 

 

Urmează, puțin mai sus, o poiană, …

 

 

 

 

… unde se află un izvor, ușor mineralizat, Fântâna Vestită (amenajată … și ca geoascunziș) !

 

 

 

 

 

E și locul … nimerit pentru o … parțială retrospectivă (fiind cam la mijlocul traseului) !

 

 

 

 

 

Iar perspectiva … nu întârzie să se … întrevadă: …

 

 

… un plai larg … cât … cuprinde !

 

 

 

În colimator, punctul … culminant al traseului, …

 

 

 

 

 

… spre care ne îndreptăm … glonț !

 

 

 

 

Pe vârf (pe care drumul îl ocolește) avem surpriza să descoperim resturile unei clădiri din piatră, poate ale unui turn de forma unui pătrat cu latura de 10 m; ar putea fi însă vorba și despre un fost bordei ciobănesc. Imaginea satelitară sugerează urmele unei alte clădiri, alăturate.
[Considerându-l un punct de atracție, prin inedit, l-am înscris în circuitul jocului geotrekking.]

 

De sus … spre … departe !

 

 

 

Mai departe, … un timp, ne ținem de marginea pădurii; …

 

 

… ne distanțăm însă de ea, …

 

 

 

 

… ca să nu ne încurce copacii …

 

 

 

 

 

… și să o putem … vedea … mai bine; …

 

 

 

… apoi, ne lăsăm prinși  în … brațele ei, părăsind, totodată, plaiul și direcția, dinspre est, spre sud !

 

 

Ieșim repede într-o poiană … mioritică, …

 

 

 

 

… prima dintr-un lung șir, …

 

 

 

 

…

 

 

 

 

…

 

 

 

 

… întrerupt ici- …

 

 

 

…

 

 

 

…

 

 

 

 

 

… colo !

 

 

 

 

 

Părăsim culmea poienită …

 

 

… pentru un picior acoperit de pădure …

 

 

… până deasupra satului Petriceni.

 

 

Zoomăm pe …
– biserica romano-catolică, pe la care vom trece; și pe …
– Conacul Pótsa (sec. XVIII), pe care nu-l vom vizita, fiind locuit (de urmașii celor care au cumpărat conacul după Primul Război Mondial) !
[Un membru marcant al familiei Pótsa a fost Pótsa József  (1836-1903), fost prefect al comitatului Trei Scaune; în 2011 i s-a vernisat o statuie în incinta Consiliului Județean Covasna !] …

 

Coborâm spre sat pe un drum de căruțe ce traversează păduricea care acoperă capătul piciorului.

 

 

Petriceniul își trage numele de la numeroasele garduri de piatră ce înconjură curțile, …

 

 

 

… anterior anului 1905 numindu-se Pusulvik (atestare din 1332), apoi Peselnek.

 

 

Biserica actuală a fost construită în anul 1825, luând locul uneia vechi din sec. XII. Urmele acesteia au fost găsite de Orbán Balász, locul fiind acum marcat printr-o cruce (pe care n-am reușit să o descoperim; în … schimb, am instalat o geocutie la biserica “nouă”).

 

 

 

Ulițele mărginite de (unele, interesante) garduri de piatră …

 

 

 

 

… ne conduc la intrarea/ieșirea satului unde, în anul 2009, a fost sfințită statuia Sf. Laurențiu, patronul bisericii, operă a artistului Winkler Imre din Poian/CV.
[Sf. Laurențiu (Lavrentie, Lörinc) a fost un arhidiacon, martirizat în anul 258 la Roma.]

 

 

După 1 km pe șoseaua ce unește Petriceniul de Sânzieni se desprinde spre stânga un drum de căruțe ce duce la Valea Seacă; …

 

După alți 400 m, pleacă spre dreapta un braț pe care mergem doar 250 m până la situl arheologic Polyvár unde a fost descoperit un mormânt de vârstă neolitică; ferit (tradițional ?) de arăturile din jur, am găsit locul “protejat” de o pătură de gunoi de grajd.

 

Încălecăm peste botul de deal ce desparte Petriceniul de Valea Seacă, de pe care, …

 

 

… coborâm în 15 minute la biserica din valea Seacă (trecând pe lângă capela familiei Pótsa, unde am ascuns o geocutie).
[Majoritatea informațiilor prezentate au fost preluate de pe excelentul site al primăriei Sânzieni, http://sanzieni.ro !]