Din Munții Neamțului pe Piatra Mare
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Context geografico-structural …
… și turistic !
Traseu [9 iulie 2017]: Gura Mușatului – Valea Gârcinului – Muchia lui Andir – Vf. lui Andir – Pasul Azuga – Poiana Stânei Pietricica – Stâna din Gălbează – Vf. Piatra Mare – Cabana Piatra Mare – Peștera de Gheață – Șaua Bechia – Valea Mușatului – Gura Mușatului
Punctul de intrare în traseu este condiționat de … starea barierei de lângă cabanele ocolului silvic pendinte de Primăria Săcele !
Noi am găsit bariera închisă, așa că am lăsat mașinile lângă ocolul silvic, …
… începând astfel, mai devreme decât sperasem, traseul per pedes [8:15] !
Popas de voie, de … nevoie la confluența Gârcinurilor – loc numit, mai demult, Pepenărie – …
… pentru a … dibui un geoascunziș pe dealul ce o domină !
Continuăm pe valea Gârcinului Mare numit și Ramura … Mică (vizavi de acest nume, Gârcinul Mic e numit, simplu, Gârcinu) !
O părăsim după vreo 200 m, imediat ce traversăm Gârcinu (Mic) …
… și lămurim cine ne … clopoțește dintr-o margine de drum: Campanula latifolia !
Suim pe interfluviul ce desparte Gârcinurile, numit Plaiul Ciontei !
Cărarea (un fost drum pastoralo-forestier) se așterne curând pe muchia sa, consemnată pe hărți ca fiind a lui Andir/Andrei.
Fostele pășuni s-au redus la câteva poieni năpădite de vegetație segetală (în termeni comuni, … buruieni), …
… prin care răzbat totuși câteva … flori; …
… cele care preferă pădurea – fie marginile, fie … adâncul – cresc nestingherite; …
… nestingheriți cresc arborii, … dacă nu i-ar lovi, uneori, trăsnetul !
Muchia lui Andir se termină în Vârful lui Andir, la 1.447 m altitudine !
[12:45]
Cotim cu 90 de grade spre dreapta (vest) instalându-ne pe interfluviul Azuga-Gârcin, parte a culmii principale a Carpaților, după cum o … subliniază și prezența marcajului “bandă roșie”; ne va conduce împreună cu “triunghiul albastru”, …
… prin Pasul Azuga, …
[13:15]
… în Poiana Stânei Pietricica, numită – pe când funcționa – Stâna din Curul Pietrei !
[14:15]
De aici, “banda roșie” pleacă spre Predeal – rămânând pe culmea principală a Carpaților; “triunghiului albastru” i se alătură, pe drumul spre Cabana Piatra Mare, “crucea roșie”.
Puțin mai sus, o altă intersecție: aici este unul dintre capetele traseului “punct albastru”, celălalt fiind Predealul.
Un ghem, nu foarte strâns, de serpentine, cu câștig rapid în altitudine, …
… ne scoate la … baza golului alpin, sub Coada Pietrei Mari, numită … anterior Curul Pietrei sau Piatra Mică ! [15:00]
“Crucea roșie” se desparte aici (temporar) – și noi la fel – de “triunghiul albastru”, acesta din urmă ducând spre Cabana Piatra Mare pe sub abruptul estic al platoului alpin al Pietrei Mari (Piatra Scrisă – dincolo de care cele două marcaje se reîntâlnesc).
Urcușul spre gol …
… ne presară în cale flori ale etajului … subalpin !
Sus, la Stâna din Gălbeaza, …
… ne instalăm un prim punct de observație!
După ce ne … familiarizăm cu împrejurul …
… pornim … ofensiva asupra … metrilor cei mai … de sus ai Pietrei Mari !
Pe ultimii dintre ei, …
… în ciuda … adversităților, …
… cresc flori !
Pe vârf (16:00) …
… !
Utilități, la câțiva metri … sudici, sub vârf !
Zoo ..
… aspecte …
… pe drumul ce duce …
… pe la Piatra Scrisă, …
… unde predomină … aspectele … botanice …
… !
Pseudobotanică !
Imaginea versantului estic al Pietrei Mari ne însoțește …
… până la Cabana Piatra Mare (17:15) !
[Istoria zbuciumată a cabanei poate fi citită aici !]
Profităm de … scurtul răgaz de aici …
… pentru un … scurt remember al traseului de dimineață !
Coborâm de-a dreptul la marcajul turistic “bandă roșie + bandă albastră” (care pornește, normal, de la cabană, luând-o spre ruine), …
[17:45]
… dar mai ocolit decât am fi putut !
Foarte repede, în prima poiană, cele două “benzi” se despart: …
… cea roșie coboară în valea Timișului, la Dâmbu Morii; cea albastră duce, trecând pe la Peștera de Gheață, la Cabana Bolnoc (și nu Bunloc), ajungând la Săcele (și nu la Dâmbu Morii cum s-ar putea înțelege de pe indicatorul din poiană; dar, de la Cabana Bolnoc, se poate coborî, la Dâmbu Morii pe “triunghi albastru”). Punctul roșu ne va apare cu puțin înainte de a ajunge la Peștera cu Gheață !
Poteca noastră traversează o mare poiană – fostă pășune – …
… apoi intră … adânc în pădure, ajungând mai mult de-a coasta pe piciorul Stâncile Înșirate, unde întâlnește “punctul roșu”; va însoți “banda albastră” …
… până la Peștera de Gheață (18:45) !
Peștera este o diaclază … mecanică nu mai largă de 50 cm, dar cu îngustări … penibile în a doua sa lungime (din totalul de 50 m), ascendentă în prima parte, descendentă apoi; …
… ca dificultate pentru turiștii obișnuiți se adaugă înălțimea pragurile din prima parte – greu de depășit și din cauza rocii umede !
O placă informativă a Salvamontului Săcele ne atrage atenția că traseul “bandă albastră” este impracticabil de la peșteră spre Săcele din cauza arborilor doborâți de furtunile recente ! Cum nu avem alternativă, noi vizând valea Gârcinului, ne asumăm riscul și … mergem înainte … la vale; …
… puțin doar, până trecem izvoarele Chivei, căci trebuie să suim, ceva mai susținut, până pe … Gâtul Chivei (unul dintre interfluviile pârâului omonim), …
… de unde trecem, mai mult în coborâre sau de-a coasta, pe Culmea Arsă – …
… care se termină printr-o șa joasă, dincolo de care se înalță, impresionant, piramida Vârfului Bechia (19:30) ! Poteca marcată îi taie toate coastele vestice, în general coborând, mult sub punctul somital – deci larg – până în șaua de pe versantul nordic al vârfului, unde se află punctul de unde vom coti spre valea Mușatului (dar într-o fază ulterioară). Numai că, în valea Mușatului se poate ajunge direct, coborând din șaua sudică a Bechiei, evitând marele ocol pe care îl fac, încă, actualele trasee marcate (precizări, imediat) !
Urmăm, deci, “banda albastră” pe un traseu … relaxant – …
… degajat fiind, deja, de arborii prăbușiți în potecă (apropo de atenționarea de la Peștera de Gheață) !
Apropo și de … relaxare !
În fine, ajungem în șaua nordică a Bechiei (20:15) !
De aici trecem pe coastele estice ale Bechiei, …
… pe care, când de-a coasta, când în coborâre, ne conduce “triunghiul roșu”.
Marcajul și poteca sunt absolut … OK … până ce ajungem la marginea unui fost parchet, …
… de unde nu le mai regăsim !
Suntem sub șaua estică a Bechiei (Bechia-Cărbunarea), cu aproape 100 m (altitudinali) mai jos de ea (20:45) !
Urmele unui vechi drum de tractor ne conduc puțin în dreapta șeii unde întâlnim un vechi stâlp de marcaj; apoi încă unul, și încă unul și cărarea încă decelabilă prin încâlcitura de căzături, …
… așa că ajungem în șa (21:15) !
Mai facem jumătate de oră – la lumina lanternelor – până la apa Mușatului (marcaj bun). Dacă am fi știut de posibilitatea scurtcircuitării traseului prin șaua sudică a Bechiei am fi redus cele 2 h și 15 min pe care le-am făcut de acolo până în valea Mușatului la doar 30 min (pe cca 200 m diferență de altitudine și cca 600 m lungime) !
Trei sferturi de oră a durat traseul de-a lungul Mușatului (marcaj rar, relativ deficitar – pentru condițiile de noape) până la drumul de pe valea Gârcinului; la 23:00 suntem la mașini !
Detalii … tehnice !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !