De la Cetatea Piatra Roșie în Poiana Omului

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Informații generale despre cetățile dacice din Munții Orăștiei precum și lista link-urilor spre fotodescrierile traseelor la aceste cetăți, pe http://www.muntesiflori.ro/cetati-dacice/ !

Cetatea de pe Dealul Piatra Roșie

– traseul auto, de la Costești, punctul nodal de acces la aprope toate cetățile dacice din Munții Orăștiei, la <Cetatea Piatra Roșie> este prezentat în postarea sugerată de link-ul de mai sus !
– capătul traseului, punctul de intrare în traseul (nostru) per pedes, l-am stabilit a fi curba drastică spre stânga a drumului asfaltat ce vine de Luncani pe Valea Luncanilor (2 km de la ieșirea din Luncani), suie pe Valea Roșie (1,75 km) și pe care o părăsește în punctul în cauză. Ajunge – după 1 km – la marginea cătunului Alunu, unde a fost amenajat un mic spațiu de parcare pentru vizitatorii cetății de la Piatra Roșie. Se poate subânțelege din cele precizate că accesul auto este perfect posibil până la această parcare ! Dar iată câteva imagini …

… de pe fragmentul de drum ce suie din Valea Roșie …

 

… spre cătunul Alunu; …

 

… e asfaltat pe 1 km, până la mica parcare amenajată pentru mașinile turiștilor ce vin la cetatea Piatra Roșie.

 

Spre Cetatea Piatra Roșie; …

 

… traversăm o mică livadă de meri …

 

… dincolo de care intrăm în zona protejată a sitului.

 

Poteca ne apropie imediat de abruptul stâncos al Pietrei Roșii, …

 

… răsucindu-se apoi, lent, pe versanții ei estic și nordic.

 

Ajungem, aproape fără să ne dăm seama, la intrarea în incinta de jos a cetății (terasa 1), dar de unde se întinde spre amonte un druim pavat cu blocuri de calcar; în dreapta, nenumărate blocuri cubice de calcar, în dezordine; …

 

… provenite, poate, de la turnul B !

 

Reconstituire virtuală (conform, www.clubuldepresatransatlantic/)

 

De terasa 2 se văd bine urmele clădirii cu absidă 2, dar mai ales resturile aleii de acces, prin poarta de sub turnul 2, pe terasa 1, unde se afla fortificația principală a cetății.

 

Vedere de aici, de sus, asupra clădirii 2 și a aleii ce ducea la ea.

 

Pe platoul superior sunt în curs de săpare-cercetare urmele locuințelor (d,e) și ale templului (f) din exteriorul incintei fortificate.

 

Cât privește această incintă, săpăturile au scos la iveală baza turnului de la poartă, …

 

… o porțiune din zidul vestic, …

 

… baza turnului sud-vestic, …

 

… un aliniament de blocuri ce alcătuiau zidul sudic, …

 

… amprentele la sol și câteva blocuri ale turnurilor nord-estic …

 

… și nordic (T3) !

 

De pe un promontoriu aflat puțin sub turnul 1 avem parte de o pitorească perspectivă; desigur, aceeași de pe vremea străjerilor daci.

 

Părăsim cetatea pe unde am intrat, …

 

… coborând pe aceeași alee-…

 

… potecă, …

 

… până la drumul …

 

… ce duce printre cele câteva case ale cătunului Alunu !

 

Drumeagul de țară cotește imediat la dreapta suind ușor !

 

Din spatele Dealului Piatra Roșie o ploaie rebelă …

 

… cade, potop, peste noi, apărați fiind, cât de cât, de pădure; …

 

… iar ploaia se oprește de cum ieșim din pădure !

 

În estimp, am trecut pe lângă încă un grup de case ale cătunului Alunu, apoi pe la marginea unei poieni largi – lăsată în dreapta -, suind în final, prin pădure, la … gol: un imaș larg, în pantă – ce așteaptă … urcată !

 

Nu stăm prea mult pe gânduri …

 

… și cu multă vigoare …

 

… tragem la deal !

 

În colțul de sus al imașului reîntâlnim triunghiul roșu – pe care nu l-am mai văzut de pe drumul asfaltat pe care am urcat spre cetate ! Roșul marcajului l-am văzut odată cu roșul unei ciuperci din apropiere, a cărei prezență s-a făcut simțită fără s-o fi văzut, datorită mirosului puternic de mortăciune; mai multe informații despre ea și despre altele ca ea, aici: http://www.muntesiflori.ro/ciuperci/ !

 

Ne instalăm pe o culme într-o parte împădurită, în cealaltă reîmpădurită urmând un drum forestier; și marcajul !

 

După doar 10 minute, imediat după ce traversăm o … preafrumoasă pădure de mesteacăn, …

 

… părăsim marcajul, ce-și păstrează oarecum direcția, și cotim spre dreapta, …

 

… atrași de imensă poiană …

 

… și de priveliștile oferite …

 

… !

 

Urcăm spre colțul din stânga-sus al poienii, …

 

… de unde cotim cu aproape 90 de grade spre stânga …

 

… intrănd în pădure. Practic traversăm un corp de pădure matură …

 

… pentru a ajunge, din nou, pe muchia interfluviului a cărui talpă este Dealul Piatra Roșie; revedem și marcajul turistic cunoscut !

 

Timp de jumătate de oră suim pe drumul ce desparte pădurea matură din dreapta de regenerarea din stânga; marcajul e mereu prezent !

 

Reintrăm doar pentru vreo 10 minute în pădurea matură …

 

… din care ieșim …

 

… în marginea Poienii Omului ! Spune-se că aici ar fi avut loc ultima bătălie a războiului din anul 106 și când Decebal s-a sinucis !

 

[Detaliu]

 

Ieșim din poiană îndreptându-ne spre sud cu intenția de a ocoli obârșiile Văii Roșii !

 

O vom face, până la un punct, pe traseul Viei Transilvanica !

 

Traversăm rapid un sector de pădure, pe deasupra principalei obârșii a Văii Roșii, …

 

… ajungând imediat pe platoul somital al Muntelui Rotunda !

 

De pe vârful Rotundei coborâm spre o șa ce marchează trecerea pe deasupra unei alte obârșii a Văii Roșii ! Imediat ce suim din șa, în vârful pantei ce urmează, vom părăsi Via Transilvanica și drumul forestier marcat ca atare …

 

… cotind spre dreapta, …

 

… trecând pe interfluviul ce desparte Valea Roșie de Valea Ponorului – și ea afluent al Văii Luncanilor,  amonte de Valea Roșie -, creatoarea complexului carstic Ponorici-Cioclovina !

 

Pentru început, coborâm într-o mică șa, cumpănă de ape ce desparte două obârșii ale celor două văi, …

 

… de unde vom urma un drum forestier înscris, de-a coasta, pe versantul nordic al interfluviului pomenit.

 

Durează un timp până ce drumul își găsește curba de nivel de cea mai bună trasă, …

 

… trebuind să treacă de deasupra văii principale a Roșiei pe versanții unui aflent al ei, …

 

… pentru a reveni, în acest timp trecând pe sub peretele nordic, abrupt, al Dealului Chicera.

 

După aproape trei sferturi de oră ne instalăm din nou pe coama interfluviului Roșia-Ponor.

 

Doar că drumul se lasă repede pe versantul său stâng, …

 

… mai aproape de valea Ponorului !

 

De îndată ce drumul ne scoate într-o șa marcată de prezența unui morman de elemente de construcție provenite dintr-o gospodărie dezafectată, îl părăsim ținând, în urcare, muchia interfluviului, pe deasupra câtorva gospodării ținând de satul Cioclovina.

 

Cărăruia suie domol prin păduricea tânără de mesteacăn ducând spre Vârful Țâfla; dar, după doar vreo 5 minute, când cărarea se orizontalizează deviem spre dreapta urmând o cărăruie …

 

… ce răzbate pieziș într-o largă poiană !

 

Din capătul ei de jos, un … istm poienit …

 

… ne coboară …

 

… într-o altă poiană, mai largă, pe la baza căreia trece traseul turistic marcat cu triunghi roșu, pe care am și mers de altfel; aici vine de la Cioclovina și, din Poiana Omului, duce la Grădiștea de Munte. Îl vom urma până la sfârșitul drumeției noastre !

 

Îl vom urma până la sfârșitul drumeției noastre !

 

Poteca, umblată, este ușor de urmărit, marcajul nelipsind nici el ! Coborâm oarecum pieziș, traversând câteva văiugi și poinițe, …

 

… ajungând în Valea Roșia în circa un sfert de oră de la ieșirea din poiană; mai avem …

 

… vreo 5 minute până unde am parcat mașinile !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.