Podurile lui Ștefan cel Mare – erori, mi(s)tificări, … îndreptări !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Interesul, pentru poduri, în general, este justificat, formal vorbind, desigur, de însăși definiția lor: construcții din categoria lucrărilor de artă. În fond, însă, menirea lor, raportată la diversitatea și, adesea, spectaculozitatea condițiilor naturale, impune rezolvări, conceptuale și tehnice, cel puțin originale, dacă nu insolite; iar latura artistică este, atunci, implicită.

Nu lipsit de interes este și aspectul documentar, cel care, a și generat, integral, substanța acestui articol.

România are un peisaj modest, cum e și istoria sa, dacă ne raportăm la acești factori ca fiind determinanți, așa cum și sunt, în ceea ce privește, dincolo de nevoia de poduri, creativitatea în abordare și, ca atare, varietatea soluțiilor. Totuși, chiar și în acest context, de moderație, sunt de semnalat câteva … superlative …relative, desigur – în sens … einsteinian !

De pildă, “Podul Alb” de la Onești, de peste Trotuș – creație a lui Anghel Saligny de acum 130 de ani –, este primul, din România, metalic, dublu – pentru transport auto și feroviar !

 

 

 

 

Abordând acum speța noastră, trebuie să începem prin a … aminti, legat și de aspectul anterior, despre cel mai vechi pod de pe teritoriul României. Din câte știm, acesta este cel descoperit, în 1952, în turbăria de la Lozna/Dersca/BT, o … însăilare din traverse din lemn de stejar. Amplasat la marginea turbăriei, avea o lungime de 80 m, vechimea fiindu-i apreciată la nivelul sec. II î.Cr – II-III d.Cr. De fapt, este vorba despre două platforme, la care se adaugă resturi izolate ale, probabil aceluiași pod, fără ca, totuși, să se fi descifrat rostul lor/său exact(1.

Și acum, despre “Podurile lui Ștefan cel Mare” ! Ne vom referi la vreo 10 poduri de piatră, construite, conform tradiției, în sec. XV, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Despre niciunul nu există documente care să confirme tradiția; mai mult de atât, toate au suferit reparații, unele capitale, altele adevărate reconstrucții, astfel că nici nu se mai prea știe cât a mai rămas sau dacă a mai rămas ceva din construcțiile originare; iar altele pur și simplu au dispărut, tot tradiția – consemnată în cazul unora și în documente – fiind cea care le-a perpetuat amintirea ! Dar iată-le, într-o ordine, oarecum, aleatorie:

1. Podul de la Gârbovana/Negoiești/Ștefan cel Mare/BC …

… traversează pârâiașul numit al Podului(2 – un minuscul afluent al Trotușului, aflat lângă hotarul dintre satele Gârbovana (acum, cătun al Negoieștiului)/Ștefan cel Mare și Căiuți. Cum Gârbovana (Negoieștiul) a apaținut atât comunei Borzești, cât și comunei Căiuți, podul este cunoscut și ca “Podul de la Borzești” (mai ales că la Borzești există și o biserică – binecunoscută – ctitorită de Ștefan cel Mare) ori “de la Căiuți“(3.

De ce a fost nevoie de acest pod, tocmai aici ?! Confluența Trotușului cu Pârâul Podului se petrece foarte aproape de baza Dealului Căiuți care, provenind din Dealurile Oușorului (Subcarpații Vrancei), înaintează spre Trotuș asemenea unui contrafort prelung și cu mai multă … îndrăzneală decât interfluviile vecine; aceasta datorită constituției și dispoziției stratelor sale geologice; eroziunea la care l-a supus Trotușul a avut efecte considerabil reduse ceea ce face ca una dintre terasele de eroziune să fie, în această zonă asimetrică, lipsind de pe malul drept, albia Pârâului Podului fiind, în imediata apropiere de gura sa, sub nivelul acestei terase, la cel al albiei actuale a Trotușului. Mai mult de atât, acesta din urmă a fost împins și forțat să curgă pe la baza Dealului Căiuți de însăși terasa în cauză, pe care Trotușul și-a putut-o înălța doar pe malul său stâng. În felul acesta, drumului de acces de pe valea Trotușului, pe de o parte, i s-a … oferit un spațiu de trecere, deodată, foarte îngust, între botul abrupt al Dealului Căiuți și albia Trotușului, pe de altă parte, trebuia să și salte o diferență de nivel de câțiva metri buni, ceea ce a impus construirea unui pod. Sigur că un pod de lemn trebuie să fi fost înălțat de mult peste Pârâul Podului(4; numai că mai era și problema viiturilor Trotușului – aflat în imediata apropiere –, la care numai un pod zdravăn, de piatră, putea să reziste. Dacă ne raportăm la epocă, vorbim despre o perioadă de dezvoltare a circulației comerciale pe valea Trotușului, cel puțin datorită exploatărilor de sare de la Târgu Ocna, dincolo de importanța strategică a acestei văi, dar și despre faptul că nu se putea vorbi încă de mijloacele tehnice necesare pentru a săpa în coastele dure ale Dealului Căiuți și a ocoli astfel, mai pe departe, obârșia Pârâului Podului.

Primele documente care vorbesc despre lucrări la podul de piatră de la Gârbovana datează din timpul domniei lui Mihail Sturza (1834-1849). Domnitorul a avut un program de modernizare a infrastructurii rutiere, care a vizat și construcții/reconstrucții de poduri, printre care și cel de la Gârbovana(5. La capătul lucrărilor, o pisanie (de pe un monument alăturat ce ar fi fost distrus în anii 1880, cu ocazia construcției căii ferate Adjud – Târgu Ocna – o altă realizare a lui Anghel Saligny) menționa, printre altele, și faptul că podul era … moștenit de la Ștefan cel Mare. Despre acest aspect pomenește doctorul Constantin I. Istrati(6 într-un material publicat în 1904, în Analele Academiei Române (vol. XXVI, seria II, Memoriile Secției Istorice): Biserica și podul de la Borzești, precum și o ochire relativă la bisericile zidite de Ștefan cel Mare; la vremea sa, podul era construit din piatră, legată cu mortar de var, bolta și capetele sale fiind tot din bolovani rotunzi. Dr. Istrati face referire și la alte două momente importante din istoria podului: refacerile din 1873 – când s-a construit șoseaua Adjud-Onești, care trecea peste pod – și cele din 1902-1903.

La acestea se adaugă cele contemporane, din 1959/1962, când șoselei i s-a schimbat cursul, evitându-se două treceri la nivel peste calea ferată paralelă, ca și cea peste bătrânul pod !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rămas astfel fără utilitate, a început să se distrugă, intervenindu-se abia în anul 1982, când s-a refăcut zidăria prăbușită, iar peste umplutura de pământ a bolții a fost executat un dalaj de piatră și, ultima oară, în 2004, cu prilejul comemorării lui Ștefan cel Mare (nu foarte eficient, dacă ținem cont de gradul de degradare în care se află azi).

 

Prin anii 1970-80 se pusese și problema ridicării, lângă pod, a unui monument al domnitorului, în locul căruia s-a realizat doar un mic … obelisc, văduvit și acesta, între timp, de placa ce conținea inscripția comemorativă.

 

 

 

 

Dimensiuni actuale: lungime, 14 m; lățime, 8 m; deschiderea bolții, 6m; înălțimea, 11m.

Citind descrierea doctorului Istrati, Radu Rosetti (1852-1926), istoric, scriitor și politician – moșier la Căiuți, bun cunoscător a locurilor, unde a trăit o bună parte din viață –, atrage atenția(7, în primul rând, asupra localizării corecte a podului – nu la Borzești, ci la Gârbovana ! Dar, ceea ce este mai important, precizează că podul descris de doctorul Istrati este în întregime “clădit” în timpul lui Mihail Sturza, la o distanță de 8-10 m de resturile vechiului “Pod al lui Ștefan”(8, care, atunci, la începutul anilor 1900, încă mai puteau fi văzute(9. Și mai povestește Radu Rosetti despre monumentul ridicat de Mihail Sturza – “deasupra podului, pe locul tăiat de debleul căii ferate” –, “un sâlp de cărămidă cu acoperământ șindrilit”, și despre cum tatăl său, Răducanu Rosetti (va ajunge mare logofăt), împreună cu Costache Negri și Manolache Costache Epureanu (viitor prim ministru, în două rânduri), au dat foc acoprișului de șindrilă al monumentului, vâzând în el încă un act de … hoție al domnitorului Mihail Sturza: asupra gloriei lui Ștefan cel Mare(10 !

_________________________

(1 – Silvia Theodor, Pavel Şandurschi – Descoperirile arheologice de la Lozna, com.Dersca, jud.Botoşani, Hierasus I/1978, Botoșani [www.enciclopedia-dacica.ro]; fotografii pe: http://devarul.ro !

(2 – Este o eroare frecventă, cvasigeneralizată, de a atribui pârâului Gârbovana … onoarea de a trece pe sub acest pod, deși curge la cca 1 km distanță, între el și Pârâul Podului interpunându-se și Valea Drăgușanei, micuț afluent al Gârbovanei.

(3 – Denumiri care pot genera confuzii; chiar un istoric de marcă, precum medievistul Nicolae Stoicescu (1924-1999), membru de onoare al Academiei Române, vorbește despre podurile „de la Borzești” și „de la Gârbovana” ca despre două poduri diferite. [Nicolae Stoicescu a fost ministru al cultelor în primul guvern Petre Roman (ianuarie – iunie 1990), apoi ambasador în Grecia.] Și nu e vorba aici despre Podul de peste Valea Rea, despre care mai vorbesc unii – n-am aflat cât de documentat – că ar fi fost construit tot de Ștefan cel Mare, pe același drum, de la Adjud la Târgu Ocna; Valea Rea fiind vechiul nume al pârâului Bogdana.

(4 – Podurile fixe sau stătătoare se făceau „pe capre” din lemn puse în albia râurilor, „pe căsoaie” umplute cu piatră pe pari, toraci sau şarampoi bătuţi direct în albii; în documentele acelor vremuri se vorbește și despre chiar şi de „hurduzăuri”, poduri susţinute de lanţuri (http://poduri.afacereamea.ro).

(5 – Mihail Sturdza a fost un domn cu viziune modernă asupra dezvoltării societății: în timpul său a înființat Gheorghe Asachi Academia Mihăileană, au fost eliberați din robie țiganii domniei și cei mânăstirești, s-au construit cca 250 km de drumuri și 400 de poduri de piatră etc.

(6 – Constantin I. Istrate (1850-1918) a fost medic și chimist, președinte al Academiei Române, cu rezultate remarcabile în chimie, dar și cu o bogată activitate socială – de promovare a culturii – și politică – fiind ministru în două rânduri; a fost și deținătorul unei bogate colecții de documente istorice de mare valoare, aflată acum la Arhivele Statului Mehedinți.

(7 – În articolul Podul lui Ștefan, din comuna Bogdana, județul Bacău, publicat în Convorbiri literare, XL/1906. [http://ebibliophil.ro]

(8 – Radu Rosetti își exprimă, totodată, și reticența cu privire la paternitatea domnitorului Ștefan cel Mare asupra podului, precizând că numele acestuia se poate referi la un alt domn, ori la vreun boier. O oarecare rezervă, mai neutră, în lipsa datelor, au manifestat, anterior, primii, cunoscuți – din punct de vedere cronologic –, care au consemnat existența podului: agronomul Simeon. P. Radianu, în Judetul Bacau. Studiu agricol si economic, Bucuresti, 1889 și profesoara de geografie Ortensia Racoviță (cea pentru care s-a sinucis scriitorul Alexandru Odobescu), în Dictionarul geografic al judetului Bacau, Bucuresti, 1895; în schimb, fără … altă bază documentară, un istoric de talia lui Constantin C. Giurescu, credea că atribuirea podului, prin tradiție, lui Ștefan cel Mare, este „cu dreptate” (în Contributii la istoria stiintei si tehnicii românesti în secolele XV-XIX, București, 1973).

(9 – Astăzi, este puțin probabil să se mai vadă ceva, căci, la reparațiile din 1902-1903 (când Radu Rosetti nu mai stătea la Căiuți, ci la Târgu Ocna – încă din 1888), impuse de distrugerea șoselei, provocată de apele Trotușului, s-au făcut mai multe diguri de apărare (conform, Dorinel Ichim – www.desteptarea.ro).

 

(10 – Unul dintre defectele lui Mihail Sturdza era lăcomia de bani; de pildă un mijloc prin care și-a sporit considerabil averea, a fost vinderea de titluri boierești și de demnități în stat: dacă la începutul domniei sale, în Moldova erau 850 de boieri, la plecarea sa numărul lor ajunsese la 3750 (https://ro.wikipedia.org) ! Cei trei pomeniți, participanți la mișcarea revoluționară din 1848, vor fi arestați și trimiși în Turcia, dar vor evada la Galați

 

2. Podul de la Cârjoaia/Cotnari/IS, …

… tradițional atribuit lui Ștefan cel Mare, este găsit pomenit într-un document din 1680(11. Cînd podul va fi refăcut în 1847, în vremea lui Mihail Sturdza, se va fi inscripționat pe el o pisanie în care se preciza … paternitatea lui Ștefan cel Mare asupra vechiului pod; placa respectivă nu s-a păstrat însă. Forma actuală, este cea rezultată în urma reparației din 1847, când în locul celor patru bolți pe care le-ar fi avut podul anterior, s-a construit doar una singură. Construcția este realizată din bolovani de râu ciopliți și din piatră scoasă din carierele din satele apropiate (https://harlauletnografie.wordpress.com/tag/carjoaia/).

Podul a deservit drumul județean dintre Pașcani și Cotnari, până în 1985, de când, peste același pârâu, Cârjoaia, s-a dat în folosință un pod de beton, aflat cu 15 m în aval.
Dimensiuni actuale: lungime, 15 m; lățime, 4,50 m; deschiderea, 6 m; săgeata, 3 m.

___________________________

(11 – Este vorba, probabil, despre Jurnalul lui Macarie. Patriarhul Antiohiei, scris în arabă de Paul de Alep (1627-1629), arhidiacon din Siria (fiul lui Macarie); o primă traducere în limba română a fost realizată de Emilia Cioran în anul 1900, sub titlul Călătoriile patriarhului Macarie din Antiohia în Țările Române, 1653-1658. Recent, în 2015, a fost lansată, de Editura Academiei, traducerea Ioanei Feodorov cu titlul Jurnal de călătorie în Moldova și Valahia.

 

3. Podul de la Zlodica/Ceplenița/IS

Vorbim despre un alt pod … ștefanian, cel de peste pârâul Zlodica și aflat pe un mai vechi drum ce lega Cotnariul de Hârlău, cunoscut ca “drum al vinului”. Podul este pomenit în Marele Dicționar Geografic al României, vol. V/1902 (autori, George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu, Grigore C. Tocilescu), cu mențiunea că este clădit din bolovani de râu neprelucrați, iar că atribuirea sa domnitorului Ștefan cel Mare este de domeniul legendei. Este înscris în lista monumentelor istorice.(12

Dimensiuni: lungime, 25-30 m; lățime, cca 6 m.

(12 – Atât Lista Monumenteleor Istorice, cât și Repertoriul Arheologic Național, dar și site-ul comunei consemnează încă un pod “ștefanian” la Ceplenița, fără nici o altă mențiune, nici de localizare, nici bibliografică; tindem să credem că este vorba tot despre podul de la Zlodica !

 

 

 

4. Podul de la Turturești/Girov/NT

Deși este înscris în lista monumentelor istorice, precum și în Repertoruiul Arheologic Național, ca fiind construit în 1475, nu am descoperit (încă) nicio sursă documentară care să ateste această datare atât de precisă; și nici alte referiri la acest pod. Din podul originar nu pare să mai fi rămas nimic; poate doar unii dintre bolovanii cu care este acoperit un tub de beton prin care este drenat firul, mai mult sec, al pârâiașului. [Alte fotografii, pe https://ro.wikipedia.org !]

Este amplasat peste pârâiașul Turturești – ce traversează satul de la nord la sud – și e posibil să fi deservit un vechi drum ce unea Romanul de Piatra Neamț.

 

 

 

 

 

 

 

5. Podul de la Șoldănești/Fălticeni/SV

Alte informații, în afara faptului faptului că este un monument istoric ce datează din sec. XV, că se află pe Str. Tudor Vladimirescu (Șoldăneștiul fiind un cartier al Fălticeniului) și traversează Șomuzul Mare (poate un afluent al său), iar că, din 1998, a intrat în reabilitare, nu am reușit să aflăm !

 

6. Podul de la Coșula/BT

Înscris pe listele oficiale ca monument istoric provenit din sec. XVIII, podul traversează pârâul Miletin, aflându-se pe un drum – acum județean – ce leagă Mânăstirea Sihăstria din Poiana Voronei (veche din 1503) de Mânăstirea Coșula (doar din 1535 !) și de Botoșani. Se spune că în anul 1503 a fost clădit primul pod, căruia i-a luat locul cel actual, construit, zice-se, în legătură cu venirea călugărilor greci la Mânăstirea Coșula.

Aspectul actual este urmarea reparațiilor capitale din anul 2001; doar această ultimă intervenție la pod este consemnată … documentar, cum se poate vedea pe fotografiile accesibile pe https://ro.wikipedia.org !

 

 

 

 

7. Podul de la Mileanca/BT

Podul nu mai există, dar persistă amintirea sa, fiind legat de descoperirea, în preajmă-i, a unui tezaur de 146 monede de aur și argint din sec. XVI-XVII. Tradiția locului reține că, pe la 1900, pe sub bolta sa, putea trece un om călare. Ceea ce mai rămăsese din el ar fi fost înecat sub apele unui iaz amenajat pe pârâul pe care îl traversa, Podriga; alții(13 sunt de părere că ar mai fi rămas totuși niște urme (imagini ale locului, pe http://vorniceninews.ro).

 

 

 

 

(13 – Cei care susțin dispariția podului, în urma construcției barajului ce a zăgăzuit apele Podrigăi, sunt din … comuna vecină, Havârna, care, în prezentarea comunei sau a bisericii – monument istoric – din Havârna, fac referire la aspecte istorice (ex. tezaurul monetar de la Pod) ce țin de teritoriul comunei vecine; ce mult ne-ar fi plăcut să le putem da mai mult credit … celorlalți !

 

 

 

 

 

 

8. Podul de la Cănțălărești/VS

Conform pisaniei montate pe o latură a podului, ctitorul său este hatmanul Gavrilă Cociu, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), iar anul construirii, 1636.

 

 

 

 

În ciuda acestei inscripții, tradiția – și nu doar cea locală, influențată atât de puternic de personalitatea lui Ștefan cel Mare, numește și acest pod “al lui Ștefan cel Mare” (cu acest nume apare pe Planul de tragere “Zăpodeni”, ridicat în 1890, dar cu nomenclatura actualizată în 1954); se pare, însă, că (și) în acest caz, chiar este vorba despre o reconstrucție(14. Hatmanul Gavrilă Cociu mai reconstruise un pod, poate tot “al lui Ștefan cel Mare”, numit “al Hatmanului”, aflat la sud-vest de orașul Vaslui, la confluența pârâului Racova cu Bârladul(15. Cum aici, a fost organizată de Ștefan cel Mare ambuscada principală din timpul bătăliei de la Vaslui, din 1475, locul a fost numit, prima oară de Grigore Ureche, “la Podul Înalt”, el gândindu-se însă la celălalt pod, cel de la Cănțălărești, de unde și precizarea sa din descrierea bătăliei(16 – care ar fi avut loc “din sus de Vasluiu”. Nu se mai știe cât de înalt era “Podul Hatmanului”(17, dar cel de la Cănțălărești, pe bună dreptate are (re)numele de “Înalt”, având vreo 6 m !

Podul traversează albia, mai mult seacă, a pârâiașului Hanu/Dumbravei, chiar înainte de a confluența acestuia cu Bârladul. Lățimea redusă a podului (puțin peste 5 m) a necesitat construcția, în 1989, a unui pod nou, cu două benzi de circulație, aflat la 8 m, în aval.

Dimensiuni actuale: lungime, cca 20 m, lățime, cca 5 m, deschidere, cca 4 m, înălțime, cca 6 m.

____________________________

(14 – așa susține și A. D. Xenopol în Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’a l’Union des Principautés en 1859, Paris, 1859 (http://www.unibuc.ro).

(15 – conform istoricului ieșean Constantin Cihodaru (www.monitoruldevaslui.ro)

(16 – în Letopisețul Țării Moldovei de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor care scrie de la Dragoș până la Aron-vodă (scris între 1642-1647).

(17 – legendele populare legate de Bătălia de la Podul Înalt vorbesc și despre un „Pod al Harapului”, construit de Ștefan cel Mare pe pârâul Racova, acolo unde oștenii săi ar fi ucis un “pașă harap” (https://istoriiregasite.wordpress.com); aceleași legende spun că în urma bătăliei, Ștefan cel Mare a construit o biserică în satul Scânteia/IS și un pod lângă acest sat, pe pârâul Rebricea. Jurnalistul bârlădean Ion N. Oprea (n. 1932) menționează în lucrarea sa, Vaslui. Itinerarii. Locuri – oameni – fapte (De la legende şi publicistică la istoria locurilor), Vol. II, Editura PIM, Iași, 2010 (www.scribd.com), că „în marginea satului, … a fost un pod de piatră, care s-a ruinat pe la anul 1900, despre care, se crede, că s-ar fi făcut de Ştefan cel Mare”.

Alte poduri (vechi, de piatră)

a) Podul Doamnei din Chițcani/Costești/VS …

… trece peste râul Bîrlad, fiind cunoscut și sub numele “Docolina”, de la un sat aflat în apropiere, acum dispărut. Podul a fost construit din zidărie de piatră de carieră (calcar sarmațian), între anii 1839-1841, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, luând locul altuia, de lemn. A fost scos din circulație din 198; este monument istoric. Are o lungime de 90 m, o lățime de 8 m, fiind format din 5 arce cu deschideri de 14 m la margini și cu săgeata celei din centru de 7 m. Fotografii și informații deosebit de interesante pe https://ro.wikipedia.org !

b) Podu Roș din Iași

Despre binecunoscutul Pod Roș din Iași, construit prin anii 1835-1836 din ordinul domnitorului … Mihail Sturdza, pe locul altuia din lemn, se vehiculează doar câteva legende legate de numele său (mister dezlegat, recent, de istoricul ieșean Mircea Ciubotaru: pur și simplu, “parmaclâcurile” erau vopsite în roșu – conform, https://ro.wikipedia.org) și … nimic mai mult; nici măcar … fotografii !

c) Podul de Piatră din Iași

Este monument istoric construit la începutul sec. XIX. Traversează Bahluiul, secondat, la distanță de 1 m, de un pod de beton construit la mijlocul sec. XX ce a preluat atât traficul rutier, cât și cea mai mare parte a celui pietonal ! Ar fi intrat în atenția autoritaților locale pentru reabilitare din 2009 ! [Greu de crezut, dar nu am găsit alte informații despre el; fotografii pe https://ro.wikipedia.org !]

d) Podul Ștefan cel Mare din Timișoara

Îl consemnăm pentru numele său, chiar dacă nu e un pod … oarecare, fiind primul pod rutier din țară construit din oțel turnat (în anul 1891) ! Revenind la … aspectul care ne interesează, poartă numele domnitorului moldovean, probabil, după anul 1959, când, din cauza degradării, podul a fost reconstruit din beton armat; mai era/este cunoscut ca Podul la Ancoră, Podul Ancora de Aur, Podul de la Gară, Podul Franz Joseph (http://merg.in); imagini ale podului vechi, pe https://de.wikipedia.org (accesați și link-urile sugerate la sfârșitul articolului, pentru informații deosebit de interesante) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !