“Mărunțișurile” de ultimă zi în Mehedinți: Cheile Corcoaiei, Gura Râmnuței, carstul de la Ponoare !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Expediția <Cerna-2016>, în munții Cernei și ai Mehedinților.
– fotoreportajul traseului din prima zi (5 august), prin Cheile Țăsnei, poate fi vizionat aceesând link-ul de … aici !
– pentru a vedea fotoreportajul traseului din ziua a II-a (6 august) – un circuit prin și primprejurul crovurilor – executați click aici !
– obiectivele zilei a III-a, Cascada Vânturătoarea și un circuit prin insolitele sate din Munții Cernei – Ineleț, Scărișoara și Țațu -, sunt prezentate aici !
– ziua a IV-a a fost destinată “perlei” Munților Cernei, Arjanei; click aici pentru a vedea fotoreportajul !
– fotoreportajul ultimei zile a expediției (la Cheile Corcoaiei, la Canionul Râmnuței și la complexul carstic de la Ponoare) este prezentat mai jos !
În drum spre Cheile Corcoaiei, oprim în Lunca Mare, atenția fiindu-ne atrasă de un indicator ce ne informează că am intrat în Rezervația Ciucevele Cernei; este vorba, poate, despre unul dintre cele trei corpuri ce alcătuiesc rezervația, doar cel mai mare dintre ele cuprinzând “adevăratele” ciuceve, dar despre care vom vorbi în Addenda !
În Lunca Mare ființează un mic lac …
… a cărei apariție este legată, probabil, de supraînălțarea terasamentului drumului !
Mai facem o escală scurtă, puțin înainte de a intra în Cerna-Sat, în Lunca Schitului (despre existența vreunui schit prin aceste locuri încă nu am găsit informații) !
La intrarea în Cheile Corcoaiei; pensiunea “Perla Cernei”, din vecinătate, în construcție când am trecut noi pe acolo, se pare, că oferă deja servicii turistice (4 camere cu câte două locuri) !
Prima … atracție, un pod cu … belvedere spre interiorul cheilor, …
… înainte de a intra în ele !
Traseul prin chei este realizat pe marginea unui fost nivel de curgere al apei, presiunea acesteia, datorată distanței mici dintre pereți, provocând astfel eroziunea profundă, dar și diferențiată a pereților (cauzată de neomogenitatea compozițională a acestora);
explicații pentru curioasele … amprente ale parcursului Cernei prin propriile-i chei se pot găsi în legile curgerii lichidelor aplicate în conducte (fisurate – de unde, mai multe nivele de curgere), concomitent, erodobile și corodabile (acest din urmă aspect ținând de natura calcaroasă a rocilor), astfel că forma conductelor se tot modifică !
Cei 300 de metri ai cheilor se sfârșesc repede; …
… facem cale întoarsă, …
… deși am fi putut să completăm traseul prin chei cu o buclă exterioară pe unul dintre cele două corpuri ale Boldului Corcoaia, căruia noi i-am spus Geanțul Corcoaiei, și în care a fost săpată o carieră de calcar, acum părăsită. Locul a căpătat un caracter pitoresc, dat de prezența unui lac de carieră (probabil, temporar), oferta de peisaje fiind una generoasă (a se vedea, de exemplu, aici, aici și aici) !
Lăm act de ceea ce mai e pe Cerna în amonte, mai mult, … promițându-ne o traversare din valea Cernei în în cea a Jiului – poate vom apuca asfaltarea drumului; acum însă, … pe Cerna, la vale !
N-o părăsim totuși înainte de a arunca măcar o privire asupra gurei Râmnuței, celebră prin canionul său; a se vedea aici descrierea parcurgerii sale, iar aici, un splendid minifotoreportaj !
Apoi, mai oprim mașina abia după vreo 40 de kilometri, în satul Ponoarele, pe o uliță laterală, …
… pe Valea Morilor (în amonte), la Moara Crăcucenilor !
Moara, din sec. XIX, este declarată monument istoric – în curs de restaurare -, fiind singura rămasă dintre cele 8 existente cândva pe vale (dispunerea lor pe hartă, conform Valorificarea potențialului turistic în zona Ponoarele (Mehedinți); a se citi aici informații despre ele) !
Pe aceeași vale, cu cca 200 m mai sus de Moara Crăcucenilor, se află un alt monument istoric, o biserică de lemn ce datează, zice-se, din 1695 …
… !
Ne întoarcem pe Valea Morilor și oprim în centrul satului Ponoarele la podul natural pe care trece, dintotdeauna (de când există), drumul județean DJ 670, Baia de Aramă – Malovăț/Drobeta-Turnu Severin; …
… nu reprezintă decât un rest de tavan rămas în urma prăbușirii unei părți din Peștera Podului/Ponoarele, cu o deschidere ce se poate vedea la sud de pod. Peștera, cu o rețea de galerii ce totalizează 734 m, este o străpungere hidrologică (deci mai are o intrare) cu două nivele, unul fosil (uscat), celălalt subfosil (inundabil) !
Ne mulțumim să vizităm doar sectorul prăbușit al peșterii, numit Crovul Peșterii, trecând apoi pe sub pod; …
… dincolo (aici, dincoace) vedem albia temporară a Zatonului Mic, lac ce se formează în perioadele în care Valea Morilor, pârâul ce dispare în Gaura Iepurelui, are debite atât de bogate, încât ponorul și, mai ales, rețeaua subterană de sub el, nu mai pot … înghiți, suficient de repede, toată apa cu care vine pârâul; să mai ținem cont că în acele perioade sunt unflate și celelalte pâraie din zonă ale căror ponoare debușează în aceeași rețea, astfel formându-se încă două zătoane, unul fiind Zătonul Mare, pe celălalt, cândva, uneori – poate și în prezent – formând corp comun cu Zătonul Mic (sub acest nume), botezându-l noi (când e separat) Zătonul Mijlociu !
[<zăton> provine din slavă (<zatonu>), la noi, aici, în zonă – căci toponimul se întâlnește și în Maramureș sau Dobrogea -, venit prin intermediul limbii sârbo-croate, înseamnă <braț de râu închis la un capăt, locul inundat la revărsarea unui râu> (nu mai consemnăm și celelalte sensuri, care pot fi văzute, de ex., în https://dexonline.ro/]
Gaura Iepurelui (toponim artificial, creat în legătură cu Poiana lui Iepure, aflată în apropiere) !
Ne întoarcem … nu chiar pe sub pod, …
… ci suim pe o cărăruie … de capre …
… deasupra podului, …
… de unde ne mutăm, cu tot cu … mașină, pe Dealul Peșterii, …
… cel sub care se află galeriile Peșterii de la Pod; …
… ne … instalăm în mijlocul Câmpului cu Lapiezuri, …
… inventariindu-le …
… !
Motto (trist de … plin de umor):
Câmpul de lapiezuri de la Ponoarele oferă un peisaj impresionant prin caracteristicile unice ale acestor formaţiuni reprezentate de sculptarea adâncă a calcarului sub un înveliş impermeabil pe o suprafaţă foarte mare, de ariditatea, dimensiunile, compactitatea şi altitudinea la care se găsesc, caracteristice Munţilor Alpi (Circuitul turistic în complexul carstic Ponoare/2014 – Proiect al Asociației S.I.R.A. – Societatea de Integrare Românească şi Avangardă/București, selectat în cadrul Programului Operațional Regional și co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, desfășurat sub egida Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, Autoritatea Naţională pentru Turism, Organismul Intermediar pentru Turism, Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism!
La baza câmpului de lapiezuri … dibuim și intrarea a doua a Peșterii de sub Pod …
… și tot de pe acolo descoperim o frumoasă perspectivă asupra sorburilor Zatonului Mare; aici lacul – când se formează – își poate atinge adâncimea maximă, de 20 m; …
… cum s-a întâmplat, de pildă, în mai 2014!
Explicații despre modul în care se ptrec lucrurile cu cele 2(3) Zătoane sunt expuse pe panourile informative din preajma obiectivelor respective !
Addenda: Despre geanțuri și ciuceve
geanț = creastă calcaroasă cu diferite forme și numeroase abrupturi; denumire din zona mijlocie a Cernei
Conform DEX (apud Artur Scriban, 1939) termenul provine din sârbă, însemnând ‘țanc, colț de stâncă’, putând fi înrudit, etimologic vorbind, după diverși, cu janț, gheanț, zgheanț, cheanț, cleanț, semnificațiile nediferind.
ciuceavă = creastă calcaroasă, de obicei, cu o formă alungită; denumire specifică din zona superioară a Cernei
[conform, Zeno Oarcea – Valea Cernei, Edit. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București, 1964]
Poate cea mai apropiată sorginte etimologică este entopicul ‘ciuci’ = ‘vârfuri de munte, movile’, conform Iorgu Iordan – Toponimie românească, Editura Academiei R.P.R., București, 1963. Am putea adăuga și alte toponime cu care ‘ciuceavă’ (întâlnit și în Ilfov) s-ar putea înrudi, nu doar ca semnificație geografică: ‘cucuiavă’ (DJ), ‘cuciovă’ (MH), ‘cucuioavă’ (BT, DJ, GJ, HD, MH, TL), ‘cucuioră’ (MH), ‘cricioră’ (HD). [Iustina Burci – L’entopique vârf (pic, sommet, cime) et ses particularités géomorphologiques et lexicales, Studii și cercetări de onomastică și lexicologie, 1-2/2014, Craiova]
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !