Pe … preistoricele plaiuri ale Baraoltului sudic !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

background-ul hărții: Open Topo Maps

Munții Baraolt reprezintă o componentă a Carpaților Curburii Interne (împreună cu Munții Perșani și Bodoc).

 

 

 

 

 

 

 

Din punct de vedere geologic, Baraoltul ține de zona flișului Carpaților Orientali, fiind alcătuit din depozite grezoase și din conglomerate. În condițiile eroziunii favorizată de acest context, Baraoltul nu prinde etajul altitudinal de 1.000 m, cel mai înalt vârf – Havad – ajungând totuși la 1.019 m !
Din interes turistic, am adăugat Munților Baraolt Dealul Lempeș pe care, de altfel, Oltul l-a separat din corpul Baraoltului.

 

 

 

 

background: Google Maps

Prezentul articol prezintă două trasee parcurse de noi, …
– primul, cu scopul de face cunoștință cu extremitatea sudică a Baraoltului,
– al doilea, pentru a vedea cu ochii noștri locația uneia dintre cele mai importante stațiuni arheologice de pe teritoriul României, cea de la Ariușd.
Impresiile culese pe parcursul celor două drumeții au fost însă, cum se va vedea în fotoreportajele ce vor urma, mult mai bogate din punct de vedere preistoric și istoric !

foto: Google Earth Pro

Traseul 1: ARIUȘD – Valea Oltului – Dl. Capul Vițelului – Dl. Straja – Dl. Barabaș – Dl. Foglan – ARIUȘD

Date tehnice:
Durată: 6 h
Lungime: 12 km
Denivelare pozitivă absolută: 300 m
Dificultate: ușor+

Acces:
– Din satul Araci (pe DN 13E, la 17 km de Sf. Gheorghe și 10 km de Feldioara) se trece pe DJ 103 și apoi, după doar 700 m, pe DC 33A, cale de 5 km, până la ieșirea sudică din Ariușd;
– din Bod (14 km din Brașov pe DJ 103) sunt doar 3,5 km …

… până la intrarea dinspre sud în Ariușd (imediat ce se trece podul  – sic ! – de lemn peste Olt) !

Traseul per pedes:
– din punctul ales ca parcare, părăsim șoseaua și continuăm spre sud pe ulița paralelă cu rîul Olt.

 

Remarcăm marcajul bandă albastră – ce parcurge culmea principală a Bodocului și, în continuare, pe cea a Munților Harghita – ; ne va însoți cea mai mare parte a traseului.

 

După 750 de metri lăsăm în urmă ultimul grup de case ale Ariușdului.

 

Oltul e în dreapta noastră, când mai aproape, …

 

… când mai departe, dar, curând, …

 

… foarte aproape !

 

[Detalii !]

 

După exact 2 km de la ultima casă din Ariușd, îi vom cam întoarce spatele Oltului și vom intra puțin în pădure !

 

Reapar benzile albastre ale marcajului turistic !

 

Suișul este îngreunat, nu atât de pantă – oarecum abruptă -, cât de noroi – când e !

 

Ceva mai sus, ambele … impedimente se atenuează; …

 

… iar tocmai când panta crește din nou, părăsim poteca marcată – și tentația … florală lăturalnică ei – și urmăm o variantă ce o ia de-a coasta spre dreapta, scoțîndu-ne din pădurice, …

 

… la larg !

 

La marginea unui braț mort al Oltului se vede bine impresionantul tumul de La Gorgan !

 

Urcînd pieziș , peisajul se lărgește treptat !

 

Suntem acolo unde Oltul “pivotează în jurul lui însuși” (Geo Bogza – Cartea Oltului):
Tocmai scăpat în lărgimea – cât cuprinde – a Țării Bârsei, după ce a despicat cu disperarea tinereții lavele împietrite ale Munților Harghita, cu tot curajul căpătat, nu se încumetă nici măcar să se apropie de înaltele ziduri crenelate ale cetăților Bucegilor. Preferă să parcă dea deoparte Dealul Lempeș, ca pe o labă amputată, a piciorului culmii Baraoltului, îndreptându-se întins spre apusul străjuit părelnic de culmile modeste ale Perșanilor. Poate spinarea gheboasă a Măgurii Codlei să-l fi indispus, făcându-l să se răzgîndească deodată și să amâne confruntarea cu Perșanii; drept pentru care și-a înturnat încă o dată apele, acum spre miazănoapte. Legenda mai spune că amintirea fratelui Mureș l-ar fi făcut să se întoarcă atât de drastic din drum. Oricum, lămurit încotro avea să curgă, găsind răgaz până să ajungă iar la munți, Oltul și-a lenevit curgerea, lunecând în unde largi ca într-un ritm de vals. Și asemenea unui șarpe și-a și lăsat în urmă, ici colo, pieile nemaitrebuincioase, încât apele din urmă, mai grăbite, le nesocotesc ca pe niște brațe moarte.

 

 

Odată ce peisajele ating maximum de deschidere, vom lua ceva mai în piept panta ce ne duce până pe vârful Dealului Vițelu; …

 

… mici … escale  se impun … de la sine !

 

Cu 80 de metri mai jos de vârf vom intra în păduricea care-i acoperă versantul nordic …

 

… pe un drum care-l taie oblic; la intrare ne reîntâlnim cu marcajul turistic …

 

… împreună cu care (mai mult teoretic, pentru că benzile albastre sun foarte rare) ne așternem pe culmea principală a Baraoltului …

 

 

… !

 

Cu un vârf înainte de Straja; nu suntem singuri … pe lume ! Ce ne atrage însă atenția este că atât pe vârful Strajei, …

 

… cât și pe cel premergător, …

 

… se află câte un tumul; iar în șaua dintrei ei, o certă groapă antropică (poate rezervor de apă pluvială) !

 

Drumul spre vârf …

 

… e așternut cu covorașe de floricele !

 

După Straja urmează Dl. Barabaș !

 

Dincolo de șaua adâncă de sub Straja …

 

… suim câteva trepte pe care sunt înălțați …

 

… (cel puțin) 4 tumuli …

 

 

… !

 

Vârful Barabaș, care ne așteaptă …

 

…, …

 

… este și el, precum Vârful Straja, supraînălțat. Tumulul de aici este săpat, superficial însă, de căutătorii de comori !

 

Suntem pe cel mai înalt vârf al zilei, cu o ofertă … panoramică pe măsură …

 

… !

 

Coborâm în șaua joasă dintre dealurile Barabaș și Foglan, unde ființează o stână – aviz celor cu … alergie la câini -, …

 

… atrași de o platformă antropică …

 

… pe care au fost înălțate, în … istoria recentă,  în urmă adăposturi pentru animale, poate și alte acareturi aferente !

 

Suim puțin pieziș spre culmea Dealului Foglan; …

 

… unde descoperim un nou tumul !

 

De pe el, se vede destul de clar tumulul de Vârful Barabaș; …

 

… precum și … continuarea traseului turistic marcat !

 

Noi vom părăsi culmea principală a Baraoltului îndreptându-ne spre vest …, …

 

… către Dealul Chiscu. Lăsăm pentru altă dată căutarea și “vizitarea” sitului cucutenian de pe el, căci, oricum, la data parcurgerii traseului nici nu știam că există  – sic !

 

După un ocol … cvasiinutil cât mai aproape de versantul drept al văii Chiscului,  …

 

… timp în care ne alegem totuși cu imaginea unor “amenajări” clar antropice de pe dealul de vizavi de văile Chiscului și Ariușdului, Hotarul Săsesc, …

 

… ne înscriem pe trasa ideală a … traseului pe care vom încheia drumeția !

 

Vom ocoli, de această dată, cu folos, doi mici afluenți – de regulă, seci – ai Văii Chiscului, …

 

… urmând ca imediat ce-l depășim pe al doilea să cotim cu 90 de grade la stânga.

 

După doar 130 m un drumeag …

 

… ne coboară …

 

… pe valea sa, …

 

… apoi pe cea a Chiscului.

 

Din dreptul cimitirului ortodox, urmând o uliță paralelă cu valea Ariușdului, …

 

… trecem pe lângă biserica reformată …

 

… apoi prin dreptul celei ortodoxe, astfel că după cca 1 km …

 

… ajungem la capătul traseului !

Fotoreportajul traseului 2 poate fi accesat aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.