Asalt din toate direcțiile asupra Răchitașelor din Subcarpații Vrancei !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Episodul 1: Dezlegarea unei … enigme
Privind de la Onești, de pe Dealul Perchiu, spre zări, departe …, dinspre sud, sare în ochi o pereche de vârfuri gemene. La întrebarea “Cine sunt ?” oneștenii montaniarzi au tot răspuns: “Zboinele !” (Verde și Neagră, ale Munților Vrancei – n.n.) …
… Ei bine, nu ! …
… În cele din urmă chestiunea s-a lămurit: sunt doar două delușoare, e adevărat, cele mai semețe de la granița dintre Munții și Subcarpații Vrancei: Răchitașele, cel Mic și cel Mare !
Deci, … case close ! Da’ de unde ! …
Întâi, a trebuit să ne lămurim care e cel Mic și care cel Mare, în imagini și, implicit, pe fotografii; …
… apoi, fotografiile ne-au relevat și un al treilea vârf; el s-a dovedit a fi adevăratul Răchitaș Mare !
Episoadele 2, 3 4: Cucerirea Răchitașelor
Au fost necesare 3 … incursiuni pentru a le cuceri … deplin ! Culmea, toate în regim de iarnă și fiecare cu neîmplinirea ei !
Episodul … 4: (Aproape) împlinirea
26 februarie 2022
Îndârjiți în urma semi … succeselor din încercările anterioare de cucerire a Răchitașelor, am hotărât că, fie … cum o fi (vremea, pădurea …), de această dată, cum-necum, le dăm gata. Așa a și fost să fie:
Traseul: Vizantea Mânăstirească – Piatra Hagiului – Dl. Hagiului – Coasta Țăranului – Valea Sărățelului – Vf. Răchitașu Mic – Vf. Răchitașu Mare – Dl. Răchitașu – Poiana Șoimului – Valea Albului – Confluența Plopu-Păcura – Valea Vizăuțului – Vizantea Mânăstirească
[7:45] Punct de intrare în traseu: capătul “amonte” – pe valea Vizăuțului – al satului Vizantea Mânăstirească (accesul pe DJ 205E, asfaltat, din DN 2D sau DN 2L).
Spre Piatra Hagiului !
De pe primul tăpșan avem primele perspective, cât de cât mai largi ! Vizavi de Dealul Hagiului, pantele dealurilor Momâia și Scaune, primele din … primul nostru traseu pe Răchitașe !
Coada Pietrei Hagiului nu impresionează și nici nu anticipează …
… restul
…
… !
Încă o privire spre … vale, de dincolo de Piatra Hagiului !
Începe-a … vremui …
… !
Dae (sic !) intrăm în pădure, …
… și ne instalăm pe culmea Hagiului, …
… spre surpriza noastră, marcată silvic cu “H”-uri roșii (hotar între ocoale silvice) !
Doar că răzbatem repede într-o poiană unde marcajele lipsesc; traversând însă poiana nu departe de marginea ei cea mai de sus, …
… vom reintra în pădure rămânând, cât de cât, pe muchia culmii; …
… dar mai mult sub, pe un vechi drum de exploatare, singura cale mai accesibilă ce străbate făgetul abia ieșit din … pubertate care acoperă culmea Hagiului.
Ieșim la … lumină la marginea unui drum mai serios ce vine din dreapta, dintr-o largă poiană ce domină obârșiile văii Podobitu !
mergând pe noul drum spre stânga – ceea ce a presupus o schimbare de direcție cu vreo 45 de grade, ajungem într-un luminiș mai larg, unde schimbăm iar direcția, tot spre stânga, cu vreo 30 de grade.
Reintrând în pădure și reinstalându-ne pe muchia culmii, redescoperim “H”-urile silvice !
Suntem pe Coasta Țăranului, deasupra unuia dintre izvoarele pârâului Plopu !
Din nou, nu zăbovim prea mult prin pădure, …
… căci drumul de scoate într-o mare poiană în pantă, …
… unde avem parte de un nou … puseu de iarnă !
Traversăm apoi vreo două pâlcuri de pădure, mai pe sub, mai pe muchia culmii, …
… și ajungem curând în șaua de racord a Coastei Țăranului cu Dealul Comorii, unde vom părăsi culmea pentru a coborî în valea Sărățelului. [10:15]
Coborâm, dar încercăm să ne menținem cât mai … sus …
…
… (false semne de primăvară), …
… căci dincoace de valea Sărățelului trebuie să recuperăm altitudinea pierdută !
Indicator insolit !
Urcăm deci, dar traversăm, cât putem de-a coasta, până pe al treilea ineterfluviu dincolo de valea Sărățelului pentru a evita desișurile ce împestrițează versantul estic al Răchitașului Mic !
Așa că răzbatem într- zonă acoperită preponderent cu fânețe …
…, …
… de unde ajungem repede sub pantele abrupte – bine – ale Răchitașului Mic, protejate, jos, de o perdea deasă de făgeței !
Depășind-o, nu ne mai rămâne de învins decât panta mare …
… de sub vârf, …
… pe care ajungem, totuși ! [12:15]
Scurtă și. poate, utilă – pentru alții – recapitulare !
Vârful în sine, o victorie; de palmares doar, fiind, altfel, insipid, incolor, inodor, nici măcar marcat în vreun fel ! Nici culmea somitală ce urmează nu e mai prejos …
… !
Urmează o coborâre iute – ce, în a doua jumătate a ei, imediat ce panta se mai ostoiește, cere o mai mare atenție la orientare, din cauza cazaturilor și a rupturilor de pantă; astfel, după prima parte se trece de la direcția sud la aproape sud-est !
Din șa, purcedem, fără zăbavă, să suim pe primul vârf al Răchitașului Mare.
Urcușul, susținut de panta iute, dar atenuat de serpentinele cerute și de căzături sau de preadesișul pădurii, …
… se oprește pe vârful, numit de noi, Răchitașul de Mijloc, oarecum comparabil ca altitudine (887 m) cu Răchitașul … cel Mare (924 m) !
Coborârea …
… până în șaua care urmează mărește însă … ecartul dintre cele două vârfuri !
Din șa, Răchitașul Mare nu se vede; doar panta ce suie spre el, …
… absolut … comestibilă, …
… astfel că mai să nu ne dăm seama că am cucerit vârful ! [14:30]
Culmea se lasă puțin, timp în care traversăm o poiană largă, dar nu suficient ca să avem vizibilitate dincolo de vârfurile copacilor; …
… pe care am avea-o, dar nu o avem, imediat apoi, trecând pe deasupra unei tăieturi recente de pe versantul estic al Răchitașului !
Dincolo de ea, după câteva minute, …
… atingem un alt vârf impotant al Răchitașului Mare, de 902 m, căruia i-am spus Răchitașul Pietros, datorită falezei stâncoase de sub el !
Culmea are, în continuare, aspectul unei creste veritabile, …
… datorită abruptului stâncos din stânga ei, ce-și arată ici- …
… colo colții !
Un segment … liniștit …
… se sfârșește brusc: în dreapta, cu o pantă relativ lejeră se formează o culme secundară a Răchitașului, Piciorul Cerbului; înainte, culmea principală se lasă brusc, la … vale !
În dreapta un culoar de alunecare ne-ar permite, în condiții normale, să vedem contactul dintre Subcarpații și Munții Vrancei !
Panta abruptă se liniștește brusc, orizontalizându-se chiar.
Înspre sud și est ceața s-a mai … răzbunat !
De la piciorul ultimei pante pornește spre stânga (est) un drum de exploatare înțelenit de tufe de mur; pe el continuă traseul nostru !
După cca 300 m de mers de-a coasta, continuăm pe primul drum de tractor ce coboară …
… de pe așa-numitul Deal al Răchitașului …
… în Valea Șoimului, până la un vechi drum de căruțe, acum forestier, ce încinge aproape de baza sa Dealul Răchitaș ! [15:45]
Un copac cu … flori de zăpadă …
… iar altul cu … flori … vii (mugurari – Pirrhula pirrhula) !
Plimbarea pe drumul de sub Dealul Răchitaș …
… ține până atingem muchia dealului, unde întâlnim un drum forestier, perpendicular pe al nostru, pe care doar îl traversăm …
… pentru a coborî spre valea Pârâului Alb !
Lămuriri … satelitare !
Urmăm drumeagul ce se ține pe versantul stâng al pârâului Albu și suie ușor pe cumpăna de ape dintre Albu și Pârâul Plopului !
Ocolim de-a coasta obârșia unui afluent al Plopului, evitând totodată să urcăm pe o proeminență apreciabilă a interfluviului pomenit, …
… și trecând astfel pe cumpăna de ape dintre afluentul pomenit și Pârâul Păcurii (în care se varsă Albu).
Ajungem, astfel, la confluența Păcurii cu Plopul, de unde pârâul rezultat poartă numele de Vizăuți !
De la confluență mai avem jumătate de kilometru de drum forestier …
… până la mașini ! [17:30]
Fotoreportajele aferente celorlalte două episoade pot fi vizionate aici (primul cu plecare tot din Vizantea Mânăstirească) și aici (cu plecare din Soveja) ! – ambele sunt, deocamdată, în construcție
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !