Sagittaria sagittifolia
Dacă noi nu avem,vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !
Sagittaria sagittifolia L. (săgeata-apei) – ALISMATACEAE
Sinonime: Sagitta major Scop., S. palustris Bubani, Sagittaria edulis Schltr., S. hastata D.Don, S. heterophylla Schreb., S. japonica Host. ex Vilm., S. leucopetala (Miq.) Bergmans, S. macrophylla Bunge, S. sagittata Thunb., S. sinensis Sims., S. vulgaris Gaeldenst., Vallisneria bulbosa Poir.
Este o plantă erbacee cu flori, perenă, ce creşte în locuri umede, pe suprafeţe acoperite de ape şi de-a lungul râurilor liniştite, nativă în zonele temperate ale Europei şi Asiei, la noi fiind frecvent întâlnită în bălţile Dunării.
Creşte în apă la 10-50 cm adâncime, fiind tuberoasă şi stoloniferă. Frunzele de deasupra apei au formă de săgeată, cu lamina de 15-25 cm lungime şi cu lăţimea de 10-22 cm, fiind susţinute la 45 cm deasupra nivelului apei de un peţiol lung. Frunzele subacvatice sunt liniare, înguste şi lungi, iar cele de pe suprafaţa apei sunt cordat-ovate. Florile, care apar vara (iulie-septembrie) sunt susţinute de o tijă lungă: florile feminine sunt verticilate câte trei, cu petale largi ondulate, cu stamine galbene, iar cele masculine, mai mici cu mijlocul violaceu.
Tuberculii ei rotunzi, formaţi la capătul rădăcinilor, la ceva distanţă de planta mamă, bogaţi în amidon, sunt comestibili, având o textură şi un gust asememea cartofilor, fiind un aliment tradiţional la masa de Anul Nou chinezesc şi japonez. Îndeobşte nu se consumă cruzi, deoarece pieliţa lor este amăruie, ci doar gătiţi. Pot fi uscaţi şi transformaţi într-o pudră care poate fi adăugată la făina de cereale pentru prepararea pâinii. Culegerea tuberculilor trebuie să se facă toamna, când frunzele se usucă.
Se crede că este diuretică şi antiscorbutică.
Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !
