(Stră)vechi și nou la Șinca Veche și la Șinca Nouă

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Mini-expediția <Perșani-sud>, 11-13 aprilie 2014

Ziua 1 (11 aprilie): Onești – Târgu Secuiesc – Rezervația “Pădurea și mlaștinile de la Prejmer” – Brașov – Codlea – Perșani – Șinca Veche – Șinca Nouă – Poiana Mărului

[Pentru a citi/vedea impresiile legate de vizita noastră prin Rezervația “Pădurea și mlaștinile de la Prejmer”, executați click aici ! – în construcție]

De la Șinca Veche la Șinca Nouă
[Șinca Veche: bisericile greco-catolică și ortodoxă, complexul cultural-religios – biserica rupestră, schitul, pseudo-megaliții, situl arheologic; Șinca Nouă: biserica de lemn, mânăstirea, viaductele și tunelul fostei căi ferate]

În Șinca Veche se ajunge:
– venind dinspre Brașov, prin Codlea și Perșani, pe DN 1/E 68, după cca 45 km (30 km de Codlea, 1 km de Perșani), din dreptul Ștrandului Codlea, se virează la stînga, pe DJ 104A (ce duce în comuna Lisa), parcurgându-se 4 km – asfaltați – până în centrul satului Șinca Veche;
– venind dinspre Făgăraș pe DN 1/E 68, după cca 15 km, din Șercaia se virează spre dreapta pe DN 73A (Șercaia-Zărnești) pe care se parcurg 9 km pînă în centrul Șincăi Vechi.
[- Din Șercaia spre Șinca Veche se trece, după 5 km prin satul Vad (din Șinca Veche, pe același DN 73A, traversând Ohaba – unde se află o moară de apă veche de 130 de ani -, sunt 4 km până în Vad), de unde, lateral-dreapta (stânga), la 3 km – de drum comunal asfaltat -, se poate ajunge la cea mai cunoscută Poiană a Narciselor, cea de la Dumbrava Vadului; perioada optimă de vizitare, mai-iunie.
– Un alt obiectiv din apropierea Șincăi Vechi, demn de semnalat, este Mânăstirea Bucium, accesibilă din satul Șercăița – 4 km de Șinca Veche pe DJ 104A -, urmând, spre stânga, un drum comunal, cale de 6 km.]

 

Satul Șinca Veche, numit inițial doar Șinca, este atestat din anul 1476. Comuna cu același nume mai cuprinde satele Perșani, Ohaba, Șercăița, Bucium, Vâlcea.
Centrul satului este marcat de prezența bisericii greco-catolice și a Monumentului Eroilor.

 

 

 

 

Biserica, ridicată între anii 2001-2011, are hramul Buna Vestire.

 

 

 

 

Monumentul închinat eroilor, veteranilor de razboi și deținuților politici din comună a fost construit în anul 2009 din surse ale bugetului local.

 

 

 

 

Din piațeta din centru, plecăm în direcția opusă bisericii greco-catolice, pe o uliță neasfaltată, …

 

 

 

 

 

 

… și după doar 250 m ajungem la biserica ortodoxă.
Istoria ei începe, nedefinit, cu o biserică din lemn, urmată de alta, zice-se, construită în grădina părinților lui Gheorghe Șincai (acesta, născut însă în județul Mureș). Prima construcție atestată documentar datează din 1773, iar cea actuală din 1830. Are hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

 

 

 

 

De la biserica greco-catolică, câteva ulicioare sunt continuate cu un drum asfaltat care ne conduce spre complexul cultural-religios de pe Dealul Pleșu.

 

 

 

 

 

 

După aproape cca 1 km ajungem la poarta complexului !

 

 

 

 

 

 

 

Dincolo de poartă, aleea principală ne conduce …

 

 

… spre fundul unei microdepresiuni de prăbușire, …

 

 

 

 

…ingenios … antropizată, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… în mare parte … spiritualizată, …

 

 

 

 

 

 

 

… ici-colo, artificializată !

 

 

 

 

 

 

În pieptul uneia dintre falezele ce domină depresiunea este săpată/lărgită o grotă cu mai multe încăperi ce ar fi servit ca biserică unei comunități de călugări, retrași aici prin anii 1750.

 

 

 

 

Grota este în curs de renovare/reconstrucție/modernizare, așa că ne-am mulțumit doar cu câteva piese ale unui puzzle de imagini/impresii.

 

 

 

 

 

[Descrieri amănunțite și ilustrate ale fiecărei … piese puteți găsi aici !]

 

 

 

 

 

 

 

[Imagini ale sitului înainte de începeerea amenajării sale sunt disponibile aici !]

 

 

 

 

 

 

 

 

Afară, ocolim grota pe poteca din stânga ei, ce suie șerpuit …

 

 

 

 

 

…  și … insolit …

 

 

 

 

… spre culmea Dealului …

 

 

… Pleșu pe care au fost descoperite vestigii (locuințe de suprafață, bordeie, gropi cu fragmente de vase ceramice și o monedă imperială romană din sec. I – Tiberius, 14-37) ale unei așezări dacice din sec. IV î. Ch. – I d. Ch. Explorarea arheologică și interpretarea rezultatelor au fost realizate în anul 1978 de arheologul Florea Costea.

 

 

 

Satul Șinca de … Sus  !

 

 

 

 

 

Ne întoarcem la traseul … aleilor.

 

 

 

 

 

 

 

Trecem pe lângă sediul fundației care a amenajat zona (click aici pentru informații despre fundație), …

 

 

 

 

 

… de unde ne îndreptăm spre …

 

 

 

… schitul, de maici, din complex. A fost înființat în 2006, fiindu-i atribuit hramul Sf. Nectarie – canonizat de biserica ortodoxă greacă în anul 1961 (click aici pentru informații referitoare la viața sa).

 

 

 

 

Următorul obiectiv, situl cu pseudo-megaliți; …

 

 

 

 

… sunt doar martori ai proceselor de alunecare și de eroziune.

 

 

 

 

 

Aleile ne conduc pe sub faleza din care s-a desprins valul de alunecare ce a generat mica depresiune, …

 

 

 

 

… spre care coborâm în final !

 

 

 

 

După 1 km pe drumul ce înconjură Dealul Pleșu, suim pe extremitatea sudică a culmii sale pentru a … foto-dibui …

 

 

 

 

… imaginea posibilului castru roman !

 

 

Arheologul Florea Costea este de părere că situl reprezintă doar fundul unei foste cariere. Nu au fost însă făcute, încă, săpături; dar nici periegheza (explorarea arheologică de suprafață) nu a adus nici un fel de dovezi pro-castru !

 

În satul Șinca Nouă (formează comună împreună cu satul Paltin din 2005; a mai fost centru de comună până în 1968, fiind înglobat ulterior în comuna Poiana Mărului) ajungem după cca 10 km de la Șinca Veche; la prima intersecție după intrarea în sat, trecem podul peste pârâul Șinca. Înainte este direcția spre biserica din lemn (“din deal”), …

 

 

 

 

… până la care sunt 250 m.

 

 

 

Se vehiculează ca dată a ridicării bisericii anul 1644; în preajma schitului căruia îi aparținea s-au așezat locuitorii plecați din Șinca (Veche) la 1750, cei care au preferat pribegia trecerii la unitarism (biserica greco-catolică) sau/și înrolării în regimentele de grăniceri ale Imperiului Habsburgic (aceasta din urmă fiind și cauza migrării în masă a românilor și secuilor – ceangăii – în Moldova), înființând atunci satul Șinca Nouă. Călugării s-au retras apoi mai spre munte, bisericuța rămânând comunității sătești. Ridicarea unei noi biserici în 1894 a lăsat-o oarecum în părăsire pe cea de lemn. A fost totuși recondiționată, întâi în 1927, apoi în 1970 și 1996. Clopotul aflat în micul turn de la intrare este cel adus de sătenii plecați din Șinca (Veche). Biserica are hramul Sfântul Nicolae, …

… ca și biserica “nouă” aflată aproape de ieșirea din sat, spre Poiana Mărului. A fost ridicată între anii 1892-1894, din cărămidă pe fundație din blocuri de piatră aduse de săteni, cu căruțe și sănii, de la cariera din Perșani. Pictura interioară a fost executată între 2001-2003.
[Pentru alte informații și imagini, executați click aici ! ]

 

De la podul de peste pârâul Șinca pornește, inițial, spre nord, cotind, apoi, spre est, un drum comunal (DC 89), în stare destul de bună, ce trece peste culmea Dealului Satului și ajunge la DN 1. Dupa parcurgerea a ceva mai mult de 1 km, un indicator ne arată direcția spre viaductul Podu Ilii; sunt 350 m până la el. Acesta a deservit o veche cale ferată, parte a traseului Făgăraș-Brașov, ce unea Șercaia cu Valea Homorod. Întreaga construcție s-a realizat în doar doi ani, între 1907-1908. Cele două viaducte din preajma Șincăi de Sus reprezintă primele poduri de beton armat construite pe teritoriul României; …

 

 

… cel numit “Podu Ilii” are 167 m lungime.
[Pentru a vedea mai multe imagini , executați click aici !]

 

 

 

 

Continuăm traseul auto pe DC 89 încă 1 km și ajungem la o nouă intersecție – de fapt, a drumului comunal cu terasamentul fostei căi ferate – unde un indicator ne arată încotro se află viaductul Podu Negru, de 99 m.

 

De la intersecție, 350 m mai sus, printr-o rariște a pădurii din dreapta drumului, o potecuță coboară în poiana unde se află noua mânăstire de la Șinca Nouă. Locul e numit Poiana/Lunca Mânăstirii, aici descoperindu-se în urma săpăturilor executate de istoricul Antal Lukács (dr., profesor la Universitatea București) fundația din piatră a unei biserici, atestând existența mânăstirii în preajma căreia s-a format satul Șinca Nouă și despre care vorbesc tradițiile locului; ca și celelalte mânăstiri medievale ortodoxe din Țara Făgărașului (cu excepția celei de la Sîmbăta) a fost distrusă în anii 1760, la ordinul generalului Buccow, comanadant militar și guvernator al Transilvaniei în timpul împărătesei Maria Tereza. Ruinele scoase la lumină sunt conservate în subsolul bisericii noii mânăstiri, înființate în 2009, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților.
[Vezi foto și citește mai multe amănunte, executând click aici !]

La ultimul obiectiv al zilei am ajuns după încă 500 m de drum, pe DC 89. Oprim înainte ca acesta să cotească spre dreapta și să traverseze, peste un tub de beton, obârșia unei văiugi; în dreapta geografică a acesteia se mai pot decela urmele unui fost drum de exploatare pe care suim 50 m până în fața gurii tunelul Diana, ce trece, 535 m, pe sub Muchia cu Hotaru.
Unele probleme tehnice ale acestuia și ale viaductelor au dus la renunțarea exploatării, după 30 de ani, a căii ferate Șercaia-Valea Homorod; între 1941-1943 s-a construit, în regim de urgență, tronsonul actual ce trece prin Perșani.

Povesteea miniexpediției “Munții Perșani-sud” continuă aici – pe Măgura Codlei – și aici – pe colnicele Poienii Mărului !