Spre Lacul Tutovanului (Subcarpații Vrancei), prin Străoane/VN

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

22 iunie 2014
Traseu auto: Onești – Adjud – Haret – Panciu – Străoane – Varnița – gura Pârâului Lacul Tutovanului
– din Onești la Adjud sunt 38 km pe DN 11A (stare foarte bună);
– din Adjud la Haret/ sunt 21 km pe DN 2/E 85 (stare excelentă)
– din Haret la Panciu sunt 8 km pe DJ 804E (stare foarte bună); drumurile prin Panciu (3 km) sunt în reabilitare fiind … asediate de lucrări de canalizare;
– din Panciu până la ieșirea din Varnița (la podul de peste Șușița) sunt 17 km de drum în stare foarte bună (DN 2L).

Satul Haret, azi, localitate componentă a orașului Mărășești/VN, își trage numele, poate, de la cel al unui han existent aici, Rateșul lui Haret, sau de la cel al băncii populare “Haret” – după numele inițiatorului înființării băncilor sătești, Spiru Haret – din comuna Pădureni (de care ținea moșia Haret), azi, în componența aceluiași Mărășești.
E însă cunoscut datorită istoriei micii eroine din Primul Război Mondial, Măriuca Zaharia, cea care s-a suit în nucul din grădina bunicului ei pentru a prelua misiunea unui observator de artilerie răpus de gloanțe în timpul bătăliei de la Mărășești și care a fost ucisă în urma  exploziei unui obuz (pentru a citi povestea Măriucăi Zaharia, executați click aici !).

În fața școlii (care, încă, nu poartă numele eroinei; explicabil, odată ce, în manualele școlare nu mai este prezentă istorisirea lui Dumitru Almaș despre aceasta) a fost dezvelit în anul 1977 un monument închinat Măriucăi Zaharia.

 

 

Este opera artistei Zoe Băicoianu.
[Pentru informații biografice, executați click aici !]

 

 

 

 

 

 

În grădina unei case, vizavi de biserica satului (construită prin anii 1990, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril), …

 

 

 

… se află o piatră comemorativă pusă pe locul nucului în care se suise Măriuca Zaharia .
[O fotografie a pietrei, precum și una a momântului Măriucăi Zaharia – aflat în Mausoleul de la Mărășești -, lăngă care există și o statuie simbol, puteți vedea executând click aici !]
Se pare că tot în amintirea eroinei,  o stradă din București îi poartă numele: Strada Măriuca (leagă Șoseaua Oleteniței de Șoseaua Berceni) !

Comuna Străoane, alcătuită din satele Străoane de Jos și de Sus, Repedea, Văleni și Muncelu, este atestată documentar, din 1504 (satul Muncelu); Străoane, din 1572.
Nu mult după ce intrăm în Străoane, două indicatoare ne arată că spre stânga se merge spre Văleni (2 km) și Repedea (3 km). E Ulița Mare, asfaltată până dincolo de ieșirea din Străoane spre Repedea. La 300 m de intersecție, prima uliță spre stânga ne conduce, după doar 100 m, …

… la Biserica “Sfinții Voievozi” ce deservește locuitorii din Străoane de Jos; a fost construită în 1974 pe temelia uneia din lemn a cărei existență e cert anterioară anului 1732.

 

Ne întoarcem pe Ulița Mare pe care mai mergem, doar 500 m,  până la a treia uliță spre stânga, direcție pe care o urmăm; drumul este doar pietruit, dar în bună stare. După 1,5 km ajungem în satul Văleni, care, conform tradiției, ar fi fost întemeiat pe vremea lui Ștefan cel Mare, tot pe atunci fiind construită o biserică din bârne de stejar ce ar fi deservit, inițial, un așezământ monahal. Atestată era din sec. XVII; era, pentru că a ars în 2002 !

 

 

 

Pe locul ei a fost construit, între 2009-2014, un nou lăcaș, având hramurile Izvorul Tămăduirii și Sf. Mare Mucenic Mina (cea arsă avea hramul Nașterea Maicii Domnului) !

 

 

 

 

 

Coborâm până la extremitatea sudică a Vălenilor, pentru a admira de sus valea Șușiței și a vedea Iazul Văleni, amenajat și deținut, de-a lungul timpului, de diverșii proprietari ai locului; printre ei, Gheorghe Apostoleanu, sfătuitor al lui Al. I. Cuza, care a avut un rol important în realizarea Unirii Principatelor și apoi în elaborarea legislației reformatoare a domnitorului. [Pentru interesante amănunte biografice, executați click aici !]

 

 

 

Ne întoarcem pe Ulița Mare, în Străoane de Jos, luând-o spre Repedea. După 1 km asfaltul se termină (provizoriu, căci lucrările de asfaltare sunt în curs). Din acest punct, …

 

 

 

 

 

… din marginea drumului, avem o imagine de ansamblu a satului Repedea; printre case distingem turlele celor două biserici pe care le vom vizita.
Facem aproape 1,5 km până la …

… podul de peste Valea Rea – seacă și în amonte, și în val !
Imediat, dincolo de el, o ulicioară scurtă suie …

 

… la Biserica “Adormirea Maicii Domnului”; e construită din lemn, încă din anii 1922-1925, în locul alteia (mai veche de 1909), distrusă în timpul Primului Război Mondial.

 

 

 

Pe ulița principală, cu 150 m mai jos de podul de peste Valea Rea, se află noua biserică a satului

 

 

 

 

Facem cale întoarsă în Străoane de Jos, de unde, pe DN 2L, trecem în Străoane de Sus. După 1 km de la ieșirea de pe Ulița Mare, două indicatoare rutiere ne îndrumă să o luăm pe o uliță spre stânga, către bisericile Sf. Nicolae !

 

 

Prima pe care o întâlnim, după 200 m, este cea … nouă, construită în anii 1862-1864.

 

 

 

Mai la vale, cu încă 200 m, se află biserica cea veche cu același hram, din lemn, monument istoric. [Se află și pe lista obiectivelor jocului geotrekking: click aici !]

 

 

 

 

Conform tradiției, biserica ar fi fost ridicată de un cioban, Stroie, împreună cu fii săi, toți oșteni ai lui Ștefan cel Mare. Specialiștii o atribuie secolelor XVII-XVIII.

 

 

 

Impresionează atât arhitectura, prin inegalabilul stil moldovenesc, streșinile foarte largi fiind o caracteristică, cât și construcția în sine: din grinzi masive de stejar cioplite cu toporul și încheiate în crestături sau clești, folosindu-se exclusiv cuie din lemn. [Bibliografie: Giurgea, A.E. – Vrancea. Ghid turistic al județului, Editura Sport-turism, București, 1977]

 

 

 

 

 

 

Turla, cu rol de clopotniță, adaugă, prin prezența acoperișului dublu, un plus de eleganță și echilibru edificiului; …

 

 

 

 

 

 

 

… iar armonia pridvorului și lucrătura sa aparent simplistă și nepretențioasă, denotă, din partea meșterului, stâpănirea unui bun simț estetic de excepție, dublată și de o tehnică impecabilă de punere în practică.

 

 

Ancadramentele ușii (care nu e însă cea originală) și ale ferestrelor nu puteau fi decât … așa cum sunt, pentru ca totul să fie unitar !
[În interior a avut icoane ce au fost luate de un ofițer austriac – în timpul Primului Război Mondial – și duse la o expoziție, la Viena; au fost ulterior recuperate și depuse la un muzeu bucureștean !]

 

 

Revenim la DN 2L pe care, după aproape 2 km, ajungem în satul Muncelu, …

 

… la Biserica “Sfinții Voievozi”. De când e (ca instituție) nu se știe; se pomenește într-un repertoriu al bisericilor din Moldova despre o biserică în Muncelu, mai veche de 1809 ! [Este remarcabilă, zice-se, pictura, al fresco, de pe pereții pronaosului !]
[Un amănunt interesant privind satul Muncelu este legat de unul dintre fiii săi, Gheorghe Alexianu, doctor în drept și profesor la Universitatea din Cernăuți, guvernator al Transnistriei în 1941; pentru această ultimă funcție a fost condamnat la moarte și executat odată cu mareșalul Ion Antonescu ! – conform http://www.ziaruldevrancea.ro/jurnalism-cetatenesc/16601-500-de-ani-de-existenta-documentara-a-satului-muncelu.html]

După nici 1 km de la părăsirea satului Muncelu, oprim la Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, inaugurat în 1972. Basorelieful de pe obelisc a fost realizat de sculptorul Octav Iliescu.
[Aflați informații biografice despre Ecaterina Teodoroiu, executând click aici (atenție, în finalul articolului sunt sugerate și alte aspecte interesante privind-o pe eroină) !]

De la monument șoseaua coboară, în serpentine strânse (3 km), în valea Șușiței. Coborârea se termină în dreptul popasului turistic Valea Câmpului; în preajmă se află micul cătun Talapan, pendinte administrativ de comuna Străoane.
De aici sunt 3 km până în satul Varnița, al comunei Răcoasa (cândva, în comuna Străoane); după 1,5 km oprim în dreptul …

 

 

 

… monumentului închinat sublocotenentului francez Richard Henry Jean. Alături este un monument închinat eroului-plutonier Dobre Cudum, ca un simbol al “frăției de arme româno-franceze” (probabil, în război, expresia avea mai mult conținut decât cel … uzual) !

 

 

 

 

De lângă monumente, o alee străjuită de paltini, suie pe Dealul Crețu, unde se află …

 

 

 

 

… Biserica “Sf. Nicolae”. Construită, în 1704, din bârne de stejar, a aparținut, inițial, unui schit ce a dăinuit până în sec. XIX (conform Giurgea, A.E. – Vrancea. Ghid turistic al județului, Editura Sport-turism, București, 1977) !

Nu departe de biserică se află sediul districtului silvic Varnița; panoul din imagine, ce ar merita o soartă mai bună, îi aparține.
În apropierea sediului a vegetat, până acum 25-30 de ani, un ulm în vârstă de 300 de ani (conform Pușcă, M.I. – Valea Șușiței, Editura Sport-turism, București, 1987). Când a fost tăiat, spun sătenii că s-ar fi descoperit în … carnea lui o cantitate impresionantă de schije !

 

 

Părăsim Varnița, dar, după doar 1,5 km, și drumul național, cotind spre stânga, pe un drum forestier pe care îl urmăm 1 km, până în poiana de la gura Pârâului Lacul Tutovanului !
Pentru a vedea fotoreportajul drumeției având ca scop circuitul Văii Chinului și, mai ales, vizitarea Lacului Tutovanu, executați click aici !
Pentru a citi descrierea traseului aferent drumeției, executați click aici ! (în construcție)