Ciuma … Munților Țaga !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Din punct de vedere geomorfologic, masivul … atacate este … atribuit, de mulți geografi, Munților Făgăraș; alții îl tratează ca unitate de sine stătătoare, cum facem și noi, dar din motive de comoditate de abordare … turistică !
Țaga sau Țagla ?
Greu de răspuns ! E greu de răspuns și de când a intrat toponimul în literatura științifică – istorică, geografică – informațiile, în acest sens, în limba română, lipsind la o primă … scormonire a NET-ului ! Dacă ne restrângem însă la topografie descoperim ceva mai multe informații:
Prima hartă pe care am găsit consemnat toponimul Țaga este planul director de tragere “Vf. Țaga” editat de Institutul Topografic Militar în 1940, o reproducere după harta austriacă realizată în urma celei de a treia ridicări topografice a Imperiului Austro-Ungar (1869-1887); pe planul românesc de tragere toponimele sunt, totuși, (re)adaptate limbii române. Numele “Țaga” apare doar în titlul foii de hartă, pe cuprinsul ei nefiind consemnat. Vârful, care azi e numit Țagla, este înscris, ca și pe harta austriacă de bază, sub denumirea “Sage“; aceeași formă este prezentă și pe harta anterioarei ridicări topografice austriece, cea din anii 1806-1869. Pe harta primeia (1763-1787) – numită și “iozefină” – vârful în cauză e numit “Gruju Lung” ! Mai aproape de “Țagla” găsim alte toponime: pe harta din 1806-1869, “Stana Buciumu Sagla” (pe un picior al vârfului – actual – Țagla) și “Vale Strimba Sagli” (cu izvorul sub Vârful Țagla), iar pe harta din 1869-1887, doar “Stana Buciumu Sagla“, acesta din urmă transcris, pe planul românesc de tragere, “Stâna Sagla” ! Abia pe hărțile topografice militare de după anii 1950 apare toponimul “Vîrful Țaglei” ! Menționăm un aspect, credem, important: prima literă, “s”, a toponimelor de pe hărțile austriece, e legată de pronunția ei germană, ca “z”-ul românesc (“e”-ul final din “Sage” se pronunță mai aproape de “î/ă” decât de “e”), astfel că, putem crede și într-un toponim românesc apropiat de Țaga/Țagla de azi: Zaga/Zagla ! În lipsa altor documente scrise ne abținem de la demersuri etimologice (gen ‘zagă’ = ‘titirez’, ‘țaglă’ = ‘țepușă’, ‘zăvor’, ‘pirostrie’ etc. – vezi, de ex. dexonline), dar avansăm, totuși, și ipoteza unei origini antroponimice (a se vedea … vecinul său, Fața lui Ilie) ! Consemnăm totuși și alte păreri … etimologice privind toponimele Țaga, Țagla. Sorin Paliga – în Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracians) Elements in Romanian, Edit. Funfației Evenimentul, București, 2006 – consideră, apropo de ‘țaga, țagu’, că ar avea aceeași rădăcină cu ‘țugui, țuguiat’ consemnând existența unei ridicături, a unui vârf sau deal, fiind în aceeași familie semantică și cu ‘tagla, tega, șeghea, țegheș, țigmandru’ (de ce nu și cu ‘țagla, tegla’ ? – n.n.). Ne întrebăm dacă există vreo legătură, din punct de vedere al genezei etimologice, între oronimul analizat de noi și toponimele Țaga/Țagu întâlnite în nord-vestul Ardealului: satul/comuna Țaga/CJ – lângă care există Dealul Ascuțit (apud https://hroderic.wordpress.com/2010/09/07/zagra-si-taga/), satele Țagu, Țăgșoru/BN. De etimologia toponimelor Țaga, Țagu s-a ocupat lingvistul clujean Onofrei Vințeler (într-un articol publicat în Studia Philologica, Cluj-Napoca, 1986* ) care le găsește origini scito-agatârșe intrate în română, via limba tracă, din slavă, având legătură cu termeni iranieni și caucazieni omonimi însemnând ‘lac, șuvoi de apă, viitură, baltă, mlaștină’.
Cât despre cote, remarcăm – pe harta topografică 1:25.000 – întâietatea vârfului Fața lui Ilie cu cei 1641,2 m vizavi de Vârful Țaglei cu … doar 1640,66 m ! O diferență ceva mai mare – 1657 m versus 1641 m – o consemnează hărțile topografice sovietice, dar și cea turistică din ghidul Munții Făgăraș de Valentin Bălăceanu și Hedda Cristea (Edit. Sport-Turism, București, 1984).
_________________
* – conținutul articolului este comentat de scriitorul Dumitru Mircea în romanul său Rădăcini (Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1990); o altă referire se poate citi pe https://parohiatagu.ro/istoric/ !
Traseu [22 octombrie 2017]: Gura Văii Pleșii – Mt. Teascuri – Mt. Capu Bârsei – Vf. Ciuma – Plaiul Ciumei – Piscu Plaiului – Mt. Plaiul – gura Văii Pleșii
– acces: Zărnești – spre Plaiul Foii – 4 km, drum asfaltat – până la intersecția cu DF Bârsa Fierului, apoi 1 km pe acest drum până la intersecția cu DF Valea Pleșii (a doua vale pe stânga în direcția de mers), pe care se continuă încă 0,5 km;
– lungime: cca 15 km;
– denivelare (absolută): cca 900 m;
– durată (cu tot cu popasuri): 8 ore;
– dificultate: medie.
Precizare: Toponimia a reprezentat o mică … problemă (cum, de altfel, sugerează și textul din preambulul fotoreportajului), hărțile moderne studiate evidențiind numeroase … inadvertențe. O observație pertinentă a d-lui ing. Doru Călin Ciobanu ne-a determinat să ne aplecăm cu mai multă atenție asupra acestui aspect, având drept urmare o actualizare a postului bazată pe (re)studiul hărților disponibile și pe cartea lui Heinrich Wachner – Kronstädter Heimat- und Wanderbuch (Carte despre Brașovul natal și de drumeție – traducerea noastră), Brașov, 1934. În plus, cu de la noi … putere, am … botezat câteva puncte de reper, utile în … descifrarea fotoreportajului și care pot fi, apoi, … trecute cu vederea: Poiana Teiului (sub Piscu Teiului), Piscul Găoazei (deasupra Poienii Găoaza), Piciorul Ciumei (piciorul ei sud-estic, terminat cu Plaiu Ciumei), Coada Ciumei (extremitatea vestică a culmii somitale a Ciumei).
Așteptându-i pe brașoveni !
Suntem (aproape) gata …
[9:00]
… de start !
Drum cu veleități de … autostradă, …
… cum ne sucește, cum ne învârtește, ne tot arată …
… Piatra Craiului …
… !
În fine, ajungem pe culme, într-o poiană, …
[9:45]
… “curtea” unei gospodării părăsite.
Urmează imediat încă o poiană … afectată și ea de acareturile unei cvasigospodării … cvasipărăsite; suntem La Teascuri !
O bună bucată de vreme ne lăsam … răsfățați: de … monotonia drumului, …
… de jocul pictural al culorilor, …
… sau de cel de lumini și umbre; …
Piatra Craiului se implică și ea, … masiv(ă)!
Cu … modestie, ni se arată și Ciuma; încă e departe !
Dintr-o poieniță -… vestibul …
… ieșim pe … prispa …
… unei largi deschideri spre est !
Detaliu !
Urmează imediat poiana … de rigoare !
[11:00]
De cum ieșim din poiană ne apucăm de … urcat …
… mai serios, … ajutați de un drum de tractor ce a deservit un parchet recent !
Îl ocolim, mai diminuând tăria pantei, …
… și ieșim deasupră-i, …
… de unde avem ce vedea !
Apoi, nu mai avem ce, culmea, spre punctul ei somital – și ceva mai departe – fiind împădurită … fest !
Drumul, suprapus peste o veche potecă pastorală, se desface după 100 de metri în două brațe, “al nostru” fiind cel din stânga; dacă ratăm intersecția putem profita de marcajul forestier “bandă roșie verticală” care se bifurcă în vârf, …
… de unde ne lăsăm pe hotarul silvic dinspre stânga (vest), iar dacă am tot mers înainte, coborând spre nord, ajungem într-o poiană largă, de unde un drum lat, relativ de coastă, ne va aduce pe … calea cea bună !
[Pentru edificare !]
Cum-necum, dăm în Poiana Capu Bârsei sau a Stânei Blidăriei !
Îi ocolim piscul, urcând doar atât, …
… cât să vedem mai bine !
De dincolo de vârf, …
… după o … dezbatere scurtă și un popas mai lung, …
[12:30]
… traversăm zona de izvoare ale uneia dintre obârșiile Bârsei Fierului, …
… ocolind, totodată, poalele Ciumei !
Ne facem planuri pentru … coloșii Munților Țaga, …
… privind cu jind, pe după perdeaua depărtărilor, la … golul (alpin) al câtorva … vedete ceva mai… consacrate !
Deocamdată, trebuie să ne mulțumim cu … Ciuma ! Am putea s-o cucerim aburcându-ne pe ea de-a dreptul ! Amânăm însă momentul, mai dându-i … târcoale …
… încă pe la poale !
Vechea potecă pastorală ce-i încinge coastele vestice …
… ne scoate pe … coada Ciumei de unde, întâi prin molidișul tânăr și, din fericire rar, de pe primele pante, încă domoale, …
… suim, fără efort și fără alte … inconveniente – pădurea matură de molid fiind rară și nici cu doborâturi (prea multe) – …
… pe spinarea Ciumei, cvasiorizontală …
… până în preajma …
… vârfului !
[14:00]
Colocviu de impresii și de … documentare:
– Ciuma, cu cei 1.629 m ai săi, este al treilea al Munților Țaga;
– pe hărți, de-a lungul timpului, apare consemnat ca: Tsuma (1763-1797), La Ciuma, Vârful Ciumei, iar sașii brașoveni îi spun(eau) Hohe Koppe (într-o traducere … sensu lato, Vîrful Înalt) – vezi Heinrich Wachner – Kronstädter Heimat- und Wanderbuch;
– uriașa cruce metalică – din șină de cale ferată de Reșița – ascunsă în interiorul piramidei geodezice de lemn – ar sugera că vîrful a fost cândva … chel, piramida însăși neavând, altfel, niciun rost (intuiție corectă, căci, citind ulterior cele scrise de profesorul brașovean Heinrich Wachner – 1877-1960 – despre Ciuma, în lucrarea pomenită anterior, am înțeles că pantele vârfului propriu-zis erau acoperite de pășune);
– conform informațiilor primite de la ing. Doru Călin Ciobanu (cel care ne-a făcut cunoscută existența … Ciumei și a lucrării citate mai sus), autor al articolului Ciuma, regatul urșilor, Montana/România Pitorească, 11/2005), Carol Lehmann (1894-1990), figură emblematică a turismului brașovean, ar fi (re)marcat – prin anii 1970 – un traseu de acces pe vârf; dacă la începutul anilor 2000 mai exista un stâlp indicator la intersecția de la gura Bârsei Fierului – “Spre Vf. Ciuma, prin Găozea, 2¾ h”, marcaj triunghi roșu – și câteva semne în preajma vârfului, noi n-am mai observat însă nici o urmă de marcaj turistic spre/pe Ciuma.
Despre semnificația numelui Ciuma găsim explicații în Toponime românești care descriu forme de relief de Dumitru Loșonți (Cluj-Napoca, 2000): dincolo de sensurile cunoscute: boala zisă și ‘pestă’, dar și de ‘umflătură’ cauzată – însă nu neapărat – de boala cunoscută cu acest nume, se pare că în dacoromană termenul a circulat și cu sensul de ‘înălțime, vârf de deal sau de munte’, dovezi fiind existența toponimului și în alte zone ale țării (în jud. Caraș-Severin, Cluj, Sălaj, Timiș), iar a termenului, cu înțelesurile de ‘smoc de lână’, ‘partea cea mai înaltă, vârful (capului sau al unui munte)’, ‘umflătură’, și în aromână (unde se întâlnește și ca toponim). Sensul … geografic se suprapune și peste cuvintele italian ‘cima’ și francez ‘cime’ cu înțelesul de ‘vârf’. Proveniența comună ar fi latinescul ‘cyma’ = ‘lăstar de varză sau de altă legumă’, ‘umflătură’, ‘vârf’ și de grecescul ‘kima’ = ‘umflătură, val, vârf’.
Despre “uriașa piramidă” a Ciumei spune câteva vorbe și Sextil Pușcariu (filolog, lingvist) – 1877-1948 – în memoriile sale despre orașul natal, Brașov scrise în ultimii ani ai vieții și adunate în volumul Brașovul de altădată (edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977); și el menționează aceeași ipoteză, a sensului ‘vârf’ pentru toponimul Ciuma, făcând apel la franțuzescul ‘cime’ și la un toponim sălăjan pe care nu îl precizează. [Tot despre Ciuma, a se vdea ultimul up-date în … addendă !]
Din vârf se formează două hotare silvice – spre nord și spre est – marcate cu benzi roșii verticale; coborâm pe cel estic, care interceptează imediat o potecă clară …
… și, curând, din ce în ce mai darnică …
… în priveliști; …
… mai ales după ce interceptăm drumul forestier ce pleacă de sub coada Ciumei și, continuând drumul de pe versantul vestic, străbate de-a coasta versantul estic al Ciumei.
… țintuindu-ne, adesea, locului …
… !
În poiana de sub noi …
… e un bun loc de popas [15:00] …
[Aici se află un vechi adăpost pastoral ce a aparținut vulcănenilor !]
… și de sinteze !
[- pentru situațiile în care Vârful Ciuma se vrea sau trebuie ocolit, drumurile de coastă ce pornesc de la Stâna Blidăriei și de la coada Ciumei sunt soluții la îndemână; ca și drumurile ce coboară în Valea Pleșii de la Stâna Blidăriei și din ploiana <Vulcan> !]
Drumul care ne preia …
… e, mai degrabă, o alee …
… de promenadă …
… duminicală …
… de toamnă …
… clasică !
Drumul ne trece de pe un versant pe celălalt, …
… fiecare cu peisajul …
… aferent; …
… îl părăsim sub Piscu Găoazei, noi preferând linia culmii !
Jos, …
… în Poiana Găoazei, …
… îl reîntâlnim; …
[15:45]
… mergem … împreună pe Plaiu Ciumei !
Piscul Găoazei, din ce în ce mai în urmă, …
… pare, din ce în ce, mai semeț !
Înainte, Plaiul Ciumei …
… ne-a așternut covor de gală …
… pentru un spectacol …
… de gală …
… cu … bis !
… și flori …
… la ieșirea de pe … scenă !
[17:00]
Addenda:
1. În județul Cluj, în apropiere de Turda, un deal constituient al versantului stâng al pârâului Hășdate este numit Ciuma/Ciuma Goală;
2. Oare numele Ciomat/Ciomad, al muntelui ce domină Lacul Sf. Ana din Munții Bodocului, nu provine din Ciuma ? Documentat, Ciomad apare pe o hartă a Ungariei din 1941 iar Ciomat, pe harta Regatului Ungariei din 1869-1887 care are la bază a treia ridicare topografică a Imperiului Habsburgic din aceeași perioadă, unde toponimul este marcat sub forma Csomal – ca și pe hărțile precedentelor ridicări totpografice (1763-1787, 1806-1869). [20 noiembrie 2017]
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !
2 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- ← 18-19aprilie 2015 – Tură explorare Masivul Țaga → Cabana Plaiul Foii (849 m) – Forestier Valea Rudăriței – firul Pârâului Cenușa – Canton/ Cabana Rudărița (1100 m) și retur (fără a urca în creasta Munților Ța - […] Un jurnal pertinent : http://www.muntesiflori.ro/taga/ […]
Ca de obicei, bine documentat și generos ilustrat!
Recunosc că am urmărit cu interes hărțile, nici nu auzisem de acești munți cu toate că am întrebat deseori cum se numesc „dealurile” văzute din Piatra Craiului. Am presupus uneori, în mod greșit, că sunt Perșanii.
Nesuferind noi de falsă modestie, orice laudă, cât de mică, ne face … bine; dar în cazul tău e vorba de mai mult, căci … lauda vine de la cineva pe care îl apreciem de pe la începuturile prezenței noastre pe NET, când, cu mare … nădejde și, cel mai adesea, cu satisfacție, găseam răspunsuri pe site-ul pe care-l administrezi.
Apropo de “bine documentat”: tot ce ține de toponimie a suferit câteva update-uri, constând în … reparații și adaosuri (ex. etimologia numelui Ciuma) !