Din satul lui Moș Ion Roată, pe culmile subcarpatice dimprejurul Lărguței

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Zona: Dealurile Oușorului/Subcarpații Vrancei

Acces auto:
Din intersecția cu sens giratoriu de la Tișița/Mărășești, se alege direcția vest urmând  DN 2L ce duce spre Soveja (ajungând, în final, la Lepșa). Îl părăsim în comuna Câmpuri, după 48 km, unde pleacă, pe valea Cremenețului, deservind satele Fetești și Gura Văii, DJ 115, Câmpuri – M-rea Cașin, asfaltat în perimetrul celor două localități, dar cvasiinaccesibil pentru autoturisme în zona sa montană.

 

După 3 km parcăm înainte de podul de peste pârâul Lărguța (un bun reper fiind biserica pe stil vechi din satul Gura Văii aflată imediat dincolo de pod).

Traseu (24 februarie 2024): GURA VĂII (Gura Lărguței) – Biserica pe stil nou [Mormântul lui Moș Ion Roată] – Valea Lărguței – Valea Leurda – Dl. Roșu – La Vârful Fețișoarei – La Fundu Lărguței – La Lacu Văcuței – Dl. Văcuței – Dl. Tihăraiele/Tiharele – Dl. Burcuței – Dl. Condratu – Dl. Pietrosu – Valea Lărguței – Gura Lărguței.

Caracteristici tehnice:
– durată: 10 h – cu popasuri;
– lungime: cca 19 km;
– denivelare pozitivă absolută: cca 650 m;
– dificultate: ușor spre mediu

Fotoinformații despre traseu:
Menționăm că în satul Câmpuri se află Casa Memorială “Moș Ion Roată” (46.024115N, 26.768981E, 389 m alt.); pentru vizitare e indicat un anunț telefonic prealabil (0723763042) !
Moș Ion Roată era însă din satul Gura Văii unde și-a avut casa și unde este înmormântat. Casa i-a fost însă strămutată în 1959 în satul Câmpuri și amenajată drept casă memorială. Mormântul se află în cimitirul satului, unde se află și biserica ortodoxă pe stil nou.

Ca să ajungem acolo, abordăm ulița (Str. Bisericii) ce pleacă spre dreapta de lângă pod; vom reveni aici pentru a intra în traseul propriu-zis urmând ulița care ține firul văii Lărguței.

 

Sunt doar 200 m până la cimitir.

 

Crucea, credem că anulează orice simțământ aparte, legat de amintirea lui Moș Ion Roată, altul decât cel pios, ca în fața oricărei cruci !

 

Ne întoarcem la podul de peste Lărguța și, cum spuneam, continuăm traseul pe ulița (Str. Moș Ion Roată) paralelă cu ea.

 

După cca 750 m trecem pe lângă ultima gospodărie de pe uliță.

 

Alegem în continuare drumul de căruță sau cărările lăturalnice ce ocolesc bălțile și noroaiele; …

 

… sau nenumăratele meandre ale pârâului !

 

După 2 km întâlnim un … zdravăn drum forestier ce vine din dreapta și suie (sic !) pe valea Lărguței, direcție în care mergem și noi.

 

După doar un sfert de oră, însă, părăsim valea Lărguței pentru un aflent al ei, Leurda !

 

După alt sfert de oră, timp în care am suit ușor pe valea largă a Leurdei, …

 

… ajungând în punctul de convergență al văiugilor de obârșie a Leurdei, lăsăm drumul bun pe care am venit din care pleacă două ramuri – spre stânga și înainte -, cotind cu 90 de grade spre dreapta apucând-o pe urmele unui fost drum de tractor cam înțelenit de nefolosință.

 

Ținem direcția vest pe un culoar fără pădure …

 

… care răzbate în coama Dealului Leurda.

 

Rămânem pe ea mergând spre stânga către racordul ei cu Dealul Roșu.

 

Chiar înainte de asta, puțin în dreapta drumului, e un mic promontoriu …

 

… de pe care avem acces … vizual la o parte din culmea principală a Subcarpaților Vrancei – sectorul numit Dealurile Oușorului; pe care ne vom instala și noi …

 

… după câțiva pași …

 

… ! Din acest punct vom fi ghidați de marcajul silvic al hotarului dintre două ocoale, realizat cu “H”-uri roșii !

 

Drumul, ușor de urmărit, mai ales că ține linia de maximă altitudine a interfluviului, se arcuiește după cum îi dictează marginea evantaiului format de obârșiile Lărguței. O bună bucată de timp mergem când pe orizontală, când în coborâre.

 

Și cum spuneam în privința orientării, problema o are în grijă marcajul silvic (“H”). Totuși, e bine să nu-l scăpăm din ochi, ca, de pildă, după vreo 30-40 de minute, când trebuie să schimbăm brusc direcția spre stânga cu mai bine de 90 de grade ! Locul e marcat de cele două borne silvice din imagine !

 

Tendința generală de coborâre a culmii continuă încă vreo 45 de minute, până într-o zonă aflată foarte aproape de valea Lărguței. Trebuie să fim din nou atenți la marcajul silvic, pentru că drumul va încerca să ne coboare în valea Lărguței depărtându-se de coama culmii; așa că, atunci când ne va fi clar că drumul chiar o ia la vale spre Lărguța, vom căuta în dreapta linia culmii și “H”-urile de pe ea. Cu o … clipă înainte de a ajunge în punctul cel mai de jos al interfluviului putem vedea, după alura culmii, că urmează curând să recâștigăm altitudinea pierdută în ultima oră și jumătate !

 

Avem de urcat, timp de 45 de minute, o succesiune de 3 vârfuri …

 

… cu intercalații orizontale …

 

… ori șei joase.

 

După ce terminăm cu ultimul vârf …

 

… urmează o porțiune cvasiorizontală pe parcursul căreia, dacă suntem atenți, vom observa în dreapta drumului, …

 

… un mic lac, al Văcuței. Suntem deja aproape …

 

… de punctul (46.087680N, 26.694604E, 564 m alt.) în care vom părăsi culmea principală a Dealurilor Oușorului, imlicit și “H”-urile silvice. Suntem la trei sferturi de oră … distanță de ultimul reper temporal !

 

Ne preia o culme relativ îngustă – a Văcuței – pe care nu mergem decât maximum un sfert de oră, …

 

… până la prima intersecție (46.085192N, 26.701924E, 549 m alt.) cu un drumeag ce pleacă spre dreapta, …

 

… ce are rolul de a ne conduce, printr-o mică șa, …

 

… pe o culme paralelă cu a Văcuței, …

 

… după jumătate de oră, …

 

… scoțându-ne într-o poieniță aflată sub vârful culmii, spre care drumul continuă suind ușor, noi cotind însă spre dreapta !

 

Ne îndreptăm spre Dealul Tihăraiele având cota cea mai înaltă a traseului: 657 m !

 

Drumul pe care am apucat ne conduce, după ce traversează o margine de pădure, într-o poiană în pantă, în marginea căreia … zace un lăculeț ! Putem merge pe marginea poienii, pe potecile de oi de pe muchia de deasupra ei care ne duc, la ieșirea (spre dreapta) din poiană la un drum forestier ce răzbate, mai sus, într-o altă poiană în pantă !

 

Noi am ajuns acolo traversând prima poiană spre stânga și suind apoi pe valul unei vechi alunecări pentru a răzbate apoi în cea de a doua poiană.

 

Lămuriri … satelitare !

 

Din capătul de sus al celei de a doua poiană ieșim pe un culoar scurt dar povârnit pe culmea Tihăraielor, sub unul dintre vârfurile lor !

 

Al doilea este cel mai înalt; dincolo de o mică șa, singurul loc cu belvedere de pe culmea Tihăraielor.

 

Există și un al treilea vârf, cu câțiva metri doar mai scund decât liderul, dar pare a fi cel mai îndreptățit să poarte numele care a consacrat dealul !

 

Traseul continuă … întorcându-ne în punctul unde am atins culmea Tihăraielor, iari de aici, pe culme, spre est; după vreo 5 minute traversăm un drumeag transversal pe direcția culmii, șaua prin care trece marcând capătul Dealului Tihăraiele.

 

Trecem pe Dealul Burcuței, dar după doar 3-4 minute, coborâm pe un picior al lui, spre dreapta !

 

Traversăm, coborând, un șir de poieni lungi, de culme; suntem pe interfluviul Lărguța-Dălmaciu (>Cremenețu).

 

Curând, ne apare în față ultimul … obstacol de pe traseu: Dealul Pietros !

 

Între prima și a doua poiană păstrăm direcția sud-est, …

 

… dar în următoarea se ajustează de la sine, spre sud !

 

Urmează o lungă poiană cu belvedere din capătul căreia nu schimbăm direcția, chiar dacă drumul mai circulat ne trage spre dreapta.

 

Puțin mi încolo, în a doua poieniță mergem din nou spre sud-est, menținând această direcție …

 

… și prin poiana în care intrăm și duin care ieșim prin colțul din stânga-sus ! Drumeagul pe care îl urmăm urcă peziș prin pădure trecând pe sub vârful Dealului Condratu pentru a ajunge în șaua dintre Condratu și Pietrosu.

 

Pe Vârful Pietrosului se poate urca direct, pe muchia sa nordică (pe o potecă neclară) sau, mai bine, printr-un ocol de-a coasta și apoi …

 

… pe muchia vestică a vârfului !

 

În continuare culmea Pietrosului devine o creastă încărcată cu stânci masive rotunjite de eroziune; …

 

… ca apoi să formeze un platou larg, …

 

… de pe care coborâm brusc, o pantă accentuată, …

 

… până într-o șa poienită ce ne desparte de piciorul sudic, terminal, al Dealului Pietros !

 

Îi urmăm coama ținându-ne de un drumeag de căruță care ne coboară în final …

 

… deasupra curților caselor de pe strada Moș Ion Roată. Nu există prea multe breșe printre ele ca să ajungem la stradă; e bine să le observăm și să le reținem la începutul traseului !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !