Din Viişoara (Tg. Trotuş), pe dealul cu trovanţi şi pe Dealul Straja

13. Viişoara – Valea Văratici – Dl. Brăteşti –

        a) Dl. Straja – Viişoara

        b) Dl. Ursoiu – Dl. Cornicului – Dl. Chiciria – Tg. Ocna sau Saline               

Caracteristici:
– durata: 6-7 ore;
– lungime: cca 12-15 km;
– diferenţă de nivel: cca 200 m;
– grad de dificultate: uşor

Acces:
Satul Viişoara este accesibil de pe DN 12A, din Târgu Trotuş (8 km de Oneşti, 5 km de Târgu Ocna) – de care aparţine, de altfel, administrativ, Viişoara. Venind dinspre Oneşti, la 2 km după intrarea în Târgu Trotuş (1 km înainte de a-l părăsi), pleacă spre dreapta drumul de acces spre Viişoara;  până  la şcoala din sat, unde se află loc de parcare, şi de unde se intră în traseu, mergem cam 1,5 km.

Dacă venim cu trenul, din halta Viişoara, ajungem la şcoala Viişoara tot după 1,5 km.

harta: Radu Pușcarciuc

Descrierea traseului:
Din faţa şcolii din Viişoara ne orientăm spre biserica satului, aflată la câteva minute … distanţă. De la biserică ne îndreptăm pe o uliţă ce suie uşor pe lângă pârâul Văratici, dar care coteşte imediat spre stânga, dar suim imediat pe un drumeag ce o ia la dreapta, pentru a reîntâlni valea Văraticului ceva mai sus; e o reîntâlnire … eufemistică, întrucât ulicioara pe care mergem este căţărată la câţiva metri buni, pe malul drept al văii.

Putem însă merge chiar pe lângă pârâu, pe o potecă de oi, pentru a observa un interesant microrelief: cheiţa pe care o formează pârâul şi, mai ales, trovanţii de pe versantul său stâng (Dealul Docmana). Pentru a-i vedea părăsim firul văii, ţinându-ne de poteca de oi pe care am venit. Imediat ce depăşim o primă treaptă, cea mai abruptă a pantei pe care ne suie poteca, întâlnim, răspândiţi prin iarbă, trovanţi de mărimi relativ mici (în jur de 1m) şi de forme ciudate. Mai departe, poteca de oi suie razant pe versantul vestic al Dealului Docmana, rămânând sub culmea sa; întâlnind îndată, în stânga, capătul unui drum de căruţe; coborâm pe el, traversăm pârâul Văratici şi ajungem pe ulicioara descrisă mai sus.

Ieşim curând dintre ultimele case ale Viişoarei şi ajungem la o intersecţie  marcată de prezenţa unei fântâni cu cumpănă. Drumul din dreapta scurtează cu vreo jumătate de oră traseul variantei a, dar ne privează de câteva privelişti pe care, totuşi, nu merită să le pierdem. Aşa că vom continua pe braţul stâng al bifurcaţiei ce ne scoate peste circa un sfert de oră în fundul larg al unor obârşii seci, frământate de alunecări. Drumeagul urmat până aici, din ce în ce mai estompat în iarbă, se prelungeşte cu poteci făcute de oi. Cotim puternic spre stânga şi ieşim într-o şa joasă ce desparte Dealul Deasa (sud) de Dealul Brăteşti, deasupra văii largi a pârâului Gălean de-a lungul căruia suie drumul asfaltat ce leagă Tg. Ocna de satul Brăteşti. Urcăm pe muchia îngustă şi aridă a Dealului Brăteşti pe o cărare ce acompaniază marginea dealului până la întâlnirea cu un drum lat de căruţe care vine din dreapa, de pe platoul somital al Dealului Brăteşti, şi coboară către satul Brăteşti. În tot acest timp admirăm priveliştile deschise spre vest: zona de confluenţă dintre râurile Slănic şi Trotuş deasupra cărora se înalţă dealurile Coşna şi Măgura Ocnei, apoi prelungirile terminale ale Munţilor Berzunţi ce alcătuiesc o unitate de relief bine individualizată, prin diferenţa netă de altitudine faţă de creasta Măgurii Berzunţiului, ce domină întregul tablou. Dacă avem în plan parcurgerea variantei b a traseului putem vedea pe unde ne vor purta paşii, după ocolirea izvoarelor Găleanului. Opţiunea pentru această variantă sau cealaltă o facem când întâlnim drumul de căruţe amintit mai sus.

a) Coborâm pe drumul lat de căruţe până deasupra satului Brăteşti, traversăm drumul asfaltat Tg. Ocna-Brăteşti-Bârsăneşti şi urcăm, pe un drum lutos de căruţe pe deasupra Brăteştilor, pe Dealul Gherghelău spre Dealul Ursoiu. Nu vom urca pe Ursoiu, căci drumul rămâne pe coastele sudice ale acestuia, ocoleşte o obârşie mai profundă a Găleanului şi ne duce, în final, într-o şa largă, o poiană acoperită cu iarbă. Suntem „La Ţărcătoare”, sub Dealul Osoiu. Terminăm de ocolit obârşia Găleanului, făcând un cot de aproape 180 de grade, pentru a sui pe Dealul Cornicului. Ne înscriem astfel pe traseul 10, varianta c.

b) Drumul lat de căruţe, interceptat pe dealul Brăteşti, ne întoarce spre dreapta cu aproape 180 de grade, traversează platoul Dealului Brăteşti, acoperit de mirişti şi loturi agricole, aducându-ne deasupra unei văi largi, a Podului. Din dreapta vine un drum, nu altul decât cel părăsit la intersecţia marcată de fântâna cu cumpănă de pe valea Vărateci. Mergem spre stânga,  pe culmea dealului şi începem lungul ocol al  Podului. O şa joasă şi îngustă marchează cumpăna de ape dintre valea Podului şi valea Caraclăului. Suim pe interfluviul dintre cele două văi, îngust şi parţial acoperit cu o pădurice tânără. Drumul de căruţe se depărtează apoi de valea Caraclăului cotind spre sud, dar noi rămânem pe marginea versantului stâng al Podului şi trecem printr-o pădure rară de stejari pitici. Ne apropiem de un deal bine individualizat, Straja, al cărui versant nordic (ca şi cel estic, invizibil deocamdată) este împădurit cu molid. Drumul de căruţe se bifurcă înainte de a urca pe versantul nordic al Dealului Straja. Alegem braţul stâng care înconjoară dealul pe partea sa stângă şi străbate marginea pădurii de molid. Drumul se arcuieşte din nou spre dreapta, trece pe deasupra unei văiugi, afluent al pârâului Caraclău, şi ne orientează spre valea Trotuşului. La un moment dat apare în calea noastră un drum transversal care ne direcţionează spre dreapta, pentru a termina ocolul şi pe versantul sudic al Dealului Straja. Începem să coborâm pe drumul care face două serpentine pe muchia sud-estică a Dealului Straja, trecem pe lângă o gospodărie sezonieră şi ieşim la gura Podului de unde mai avem 2 km până la şcoala din Viişoara.

– pentru imagini din traseu, executaţi click aici, iar pentru un fotoreportaj, aici !

– pentru a citi descrierea altor trasee din Munţii Berzunţi executaţi click aici !