De la Plopu (Dărmăneşti) la Sch. Sf. Ilie şi Lacul Pufu

6. Plopu – Valea Plopului – Sch. Sf. Ilie –

     a) Vârful Bulimandru – Vf. Tarniţa –

           c) Comăneşti sau Moineşti

           d) Dl. Popii – Plopu

     b) Plaiul Fagului –

           e) Dl. Muchia Stânei – Plopu

           f) Păgubeni sau Larga

Caracteristici:
 – durata: 7-9 ore;
– lungime: 20-25 km;
– diferenţă de nivel: cca 450 m;
– grad de dificultate: mediu

Acces:
Intrarea în traseu se face din acelaşi punct din care se pleacă în traseul 5.

Descrierea traseului:
De la ieşirea din satul Plopu urmăm drumul ce merge direct la Schitul Sf. Ilie; o săgeată indicatoare ne precizează că distanţa până acolo este de 6 km. Urcăm lejer pe versantul drept al văii, lăsând-o un timp, undeva, mai jos. Peste jumătate de oră, după ce neglijăm două derivaţii spre stânga ale drumului nostru, serpentinele se îndesesc; le putem tăia de câteva ori pe potecuţe uşor de observat, care străbat pădurea tânără. Am făcut o oră de la ieşirea din sat şi ajungem la o troiţă lângă care se află o băncuţă şi o masă, invitându-ne la popas. Din acest loc, dintre drumurile de tractor care pleacă în vreo trei direcţii, alegem braţul cel mai din stânga, marcat şi cu câteva săgeţi din lemn ce consemnează destinaţia “Schitul Sf. Ilie”. Vom mai găsi pe parcurs şi alte indicatoare cu aceeaşi inscripţie. Localnicii preferă braţul din mijloc (descris, în sens invers, ca fiind varianta d a traseului 5). Înaintarea este continuă şi pieptişă  timp de jumătate de oră. În final însă, ne vom menţine pe o aceeaşi curbă de nivel pentru a ocoli Vârful Bulimandru, trecând de pe versantul său sudic pe cel estic. Deschiderea spre valea Uzului până la barajul şi lacul Poiana Uzului justifică opţiunea pentru acest drum. Ieşim pe culme puţin mai sus de schit, sub Vârful Bulimandru aflat în stânga. Spre vârf urcă o potecuţă îngustă, iar o alta, de fapt un fost drum de exploatare, estompat oarecum de vegetaţie, pleacă spre stânga, pe sub Vârful Bulimandru, pe care îl ocoleşte pe versantul său nordic. (Sunt opţiunile pentru a intra pe varianta a, descrisă mai jos.) Coborâm pe poteca lată spre dreapta şi întâlnim imediat capătul unui drum de tractor venit şi el din valea Plopului (drumul preferat de localnici), din poieniţa unde se află capătul drumului forestier ce ne-a adus din satul Plopu. Părăsim drumul de tractor, şi urcăm pe micul vârf pleşuv ce se semeţeşte la câţiva paşi de noi, puţin în stânga. Drumul de tractor ne-ar duce la schit în nici cinci minute, după ce ocoleşte însă acest vârf prin dreapta. Dar de pe vârf avem imaginea ansamblului de construcţii şi acareturi care formează Schitul Sf. Ilie şi totodată o panoramă cuprinzătoare, în principal, asupra confluenţei Tazlăului cu Tazlăul Sărat, care este populată de numeroase sate: de la dreapta spre stânga, Berzunţi, Buda, Cernu, Bucşeşti, Prohozeşti, Poduri, Valea Şoşii, iar în zare, Ardeoani. Ajungem la drumul ce duce la schit, fără a ne mai întoarce la el de unde l-am părăsit, ci lăsându-ne la vale, direct pe panta abruptă de pe vârful cu belvedere, în direcţia schitului.

a) De la schit ne întoarcem în 5 minute în punctul în care drumul pe care am urcat a atins culmea Berzunţiului. De aici pleacă spre dreapta un fost drum de exploatare forestieră, estompat de vegetaţia luxuriantă din plantaţia de molid ce acoperă o parte din baza versantului nordic al Bulimandrului. Îl urmăm, ocolind Vârful Bulimandru pe coastele sale nordice, coborând uşor. Drumul coteşte brusc spre dreapta, tocmai când ar trebui să treacă pe versantul nordic al Bulimandrului; un braţ al său, mai puţin clar, o face totuşi, însă sfârşeşte repede pierdut printre stânci şi arbori prăbuşiţi. Din vechea cale au rămas vagi urme, transformate de animalele sălbatice în cărări. Alegând oricare dintre ele şi rămânând pe aceeaşi curbă de nivel, vom ieşi în maximum jumătate de oră din nou pe culmea Berzunţiului, dincolo de Vârful Bulimandru. „H”-urile marcajului silvic ne certifică prezenţa pe culme.

[Putem aborda însă Bulimandrul urmând poteca de culme, destul de abruptă, ce ne suie pe vârf în circa un sfert de oră. Peisajul fermecător, al văilor Berzunţiului şi Tazlăului, sunt o suficientă răsplată pentru efortul depus. Urmează o porţiune de creastă orizontală, apoi coborârea, în trepte, trei la număr, pe o diferenţă de nivel mult mai mare decât cea urcată, ghidaţi de marcajul hotarului silvic, „H”-urile conducându-ne pe tot parcursul crestei.]

De pe versantul vestic al Bulimandrului poteca ne urcă nu după mult timp, pe un mic vârf, de unde putem vedea Bulimandrul, aflat deja destul de departe, în urma noastră. Poteca ne duce ţine în continuare cu stricteţe pe culme, care e, pe o bună porţiune, îngustă, realizând un intrefluviu net între bazinul Trotuşului şi cel al pârâului Cernu, afluent al Tazlăului Sărat. Rămânem fideli culmii şi marcajului silvic, nelăsându-ne tentaţi de drumurile de exploatare, unele, e drept, paralele cu linia culmii, dar părelnic mai comode, căci s-au sălbăticit, fiind acoperite de vegetaţie ori rupte de alunecări. Cam la jumătate de oră de când am părăsit Bulimandrul, după ce trecem de borna VIII 105, culmea se îngustează iar. Săltăm apoi peste două vârfuri de peste 800 m –  în şaua dintre ele se deschide o fereastră ceva mai largă spre valea Tazlăului Sărat – după care creasta devine asimetrică, fiind abruptă doar spre versantul nordic. Uşor, culmea se aplatizează; traversăm o zonă defrişată de unde putem admira Depresiunea Comăneşti, peste care se semeţeşte Obcina Lapoşului; în spatele acesteia se înalţă culmea principală a Nemirei, cuprinsă între Şandrul Mare şi cele două Farcuri, cel Mare şi cel Mic. După circa 5 minute întâlnim două borne importante, întâi VIII 96, apoi 221. Trebuie să fim ceva mai atenţi în următoarele minute, căci culmea principală a Berzunţiului se fragmentează şi doar „H”-urile marcajului silvic ne mai pot indica direcţia corectă; drumul se duce pe un picior îndreptat spre sud, părăsind culmea principală. Noi rămânem pe ea şi, ţinându-ne de „H”-uri, vom da imediat de borna VIII 94. Traversăm un sector cu  un haos de vârfuri şi gropi tectonice pentru ca, după ce urcăm un prag ceva mai proeminent, culmea să redevină continuă. Borna VIIII 43 ne atenţionează că urmează imediat Vârful Tarniţa.

c) Continuarea drumeţiei spre Vârful Tarniţa şi de aici, mai departe, către Comăneşti sau Moineşti, e prezentată în descrierea traseului 5, varianta b.

d) Borna VIII 43 devine mult mai importantă dacă dorim să ne întoarcem în satul Plopu pe unul dintre picioarele secundare ale Berzunţiului, Dealul Popii. După câţiva metri dincolo de această bornă, pleacă spre stânga un drum de exploatare, destul de greu decelabil, a cărui direcţie e indicată de benzile roşii ale unui marcaj silvic, instalat pe culmea Dealului Popii. Coborâm pe direcţia sud, ţinându-ne strict de marcaj. Foarte curând drumul se face mai clar, odată cu racordarea sa la un alt drum ce vine din stânga direcţiei noastre de mers. Din acest punct mergem spre dreapta. După vreo 5 minute, de cum întâlnim borna VIII 44, modificăm direcţia, spre stânga. Ne lăsăm lejer şi continuu până într-o şa joasă de unde drumul de exploatare, ce ne-a însoţit, coteşte spre stânga, ieşind din pădure şi ducând spre valea pârâului Dărmăneşti, unde vom ajunge şi noi, dar ceva mai târziu, pe un traseu mai interesant. Din şa avansăm pe culmea ce se îngustează, asemenea unei creste, suind două vârfuleţe succesive, pe o potecă de oi. Poteca de culme se termină când face conexiunea cu un drum forestier, ce vine din stânga noastră, din valea Dărmăneştiului, şi continuă pe culmea dealului pe care am ajuns. Ne vom îndrepta spre stânga, coborând pe acest drum forestier şi, după 10 minute, vom  traversa  pârâul Dărmăneşti, iar peste jumătate de oră vom ajunge la marginea satului Plopu. Am coborât, urmând în sens invers, prima parte a traseului 5.

b) de la Schitul Sf. Ilie putem: să revenim în satul Plopu, urmând traseul 5, varianta e; să ajungem în satul Păgubeni şi de aici, în halta Valea Uzului, ori în satul Larga şi, mai departe, în halta Dofteana, pe traseul 8, variantele g, respectiv h. A se vedea, în completarea traseului 8, varianta g, şi finalul traseului 14, varianta e, cu descrierea drumului prin satul Larga până în halta Dofteana.

Pentru a citi descrierea altor trasee din Munţii Berzunţi executaţi click aici !