Din Larga la Schitul Sf. ILie

8. Larga – Pârâul Runcu – culmea principală a Berzunţiului –

     a) Vf. Măgura – Larga, Dofteana, halta Cireşoaia sau Târgu Ona

     b) Sch. Sf. Ilie –

           c) Valea Plopului – Plopu

           d) Vf. Fagului –

                 e) Plaiul Stogului – Dl. Muchia Poiana Stânii – Lacul Pufu – Plopu

                 f) Plaiul Fagului –

                     g) Larga

                     h) Păgubeni

Caracteristici:
– durata: 7-9 ore;
– lungime: cca 20-25 km;
– diferenţă de nivel: 450-500 m;
– grad de dificultate: uşor spre mediu.

Acces:
Accesul auto în Larga, sat ce aparţine comunei Dofteana aflată pe DN 12A la 23 km de Oneşti şi 15 km de Comăneşti,  se face din centrul comunei pe un drum asfaltat ce pleacă spre dreapta, către satele Larga şi Cucuieţi. Imediat ce se trece podul de peste Trotuş  drumul se bifurcă; mergem spre stânga şi după 3 km, ajungem în Larga. Găsim un bun loc de parcare în preajma podului de peste pârâul omonim, unde se află, de fapt, atât punctul de pornire în trasee, cât şi cel de revenire al unora dintre variante.

Accesul în sat se poate face şi luând-o la pas din halta Dofteana, pe o cărare ce merge 1 km pe lângă calea ferată, până în dreptul Castelului Ghica – închis pentru public, dar în curs de amenajare ca punct turistic. Aici vom descoperi un drum ce vine din şoseaua naţională şi deserveşte castelul şi o intreprindere forestieră din preajma acestuia. Din capătul drumului se desprinde un drumeag de căruţe care, după ce se strecoară  printre gardul castelului şi cel al întreprinderii forestiere, iese  în lunca Trotuşului. Traversăm lunca,  apoi podul pietonal de scânduri, suspendat pe cabluri, de peste Trotuş şi intrăm în sat. Urmăm uliţa principală, mergând paralel cu râul Trotuş, până la podul de beton ce trece pârâul Larga. Din staţia CFR până aici sunt 2 km.

Descrierea traseului:
De la pod urcăm pe drum, paralel cu pârâul, şi,  după un sfert de oră, lăsăm în urmă ultima casă a satului, de fapt, un canton silvic. În apropierea sa întâlnim un nou pod peste pârâul Larga. După ce-l trecem vom fi atenţi, pentru că vom descoperi, în partea dreaptă a drumului, câteva plăci imense de gresie prăbuşite din versantul abrupt. Pe feţele de strat se disting foarte bine câteva cuiburi fosilifere, urme ale unor vechi specii de arici de mare (Pleurocystites) ce au vieţuit în mările ce acopereau acum mai bine de 30 de milioane de ani dealurile noastre subcarpatice. [De fapt, aşa cum am aflat mai târziu, nu este vorba despre fosile ci despre concreţiuni septariene – click aici pentru informaţii despre ele şi a le vedea în fotografii !]. Lăsăm fosilele (sic !)  în încremenirea lor, iar noi continuăm să ne deplasăm.  Drumul traversează îndată un afluent de stânga al văii Larga, apoi trimite un braţ lateral, ce urcă în serpentine pe versantul drept al respectivului afluent şi ajunge la o intersecţie marcată de o lărgire considerabilă a văii. Valea, mult lărgită, e o consecinţă a confluenţei – ce se află undeva în stânga, departe de noi – a pârâului Larga (numit până aici şi pârâul Brădetului) – ce vine din dreapta- cu pârâul Runcu. Vom trece peste pârâul Larga pentru a urca mai apoi de-a lungul văii Runcului. Înainte de a merge mai departe, pe oricare dintre cele două drumuri, profităm de peisajul excepţional, pe care n-avem cum să-l trecem cu vederea, şi facem primul popas. Oricum, este binevenit, după mai bine de o oră de mers de la plecare. Ridicăm privirea către izvoarele văii Larga, şi apoi mai sus, până la linia crestei peste care tronează, masivă, Măgura Berzunţilor, bine individualizată de cele două şei între care se desfăşoară.

Spre dreapta, pe drumul ce însoţeşte pârâul Brădetului, urcă traseul 9.

Reluând drumul pe valea Runcului în sus, ajungem, după jumătate de oră, la o nouă încrucişare de drumuri, marcată de existenţa într-o poiană din stânga noastră a unui fânar din care se vede doar gardul ce-l înconjoară. De aici, dacă preferăm un urcuş lejer spre culmea Berzunţiului sau, mai ales dacă ne vom îndrepta apoi către Măgura Berzunţiului, vom alege artera din dreapta.  Putem tăia primele două-trei serpentine, urcând direct prin pădure, pe o potecă de oi paralelă cu un mic pârâiaş, cel mai adesea, sec. Mai departe ne ţinem de drumul forestier şi, în mai puţin de o oră de la intersecţia „cu fânar”, suntem sus, în plai.

[De la aceeaşi intersecţie putem alege şi ramura din stânga. Prinsă pe un arbore, o săgeată din şiţă ne îndrumă spre Schitul Sf. Ilie. Urcăm uşor pe  drumul forestier vreo 30 de minute, trecem (cam după 10 min.) pe lângă o frumoasă troiţă cu încrustaţii cioplite în lemn şi lăsăm (după circa 5 min.) un vechi drum de taf să suie singur spre stânga. Ajunşi la capătul vechiului drum forestier, unde se afla rampa de încărcare a buştenilor când în zonă era un mare parchet în exploatare, continuăm urcuşul, spre dreapta, pe un fost drum de exploatare, nu de mult timp nivelat şi lărgit. În 15 minute atingem culmea, unde o săgeată ne indică direcţia spre stânga, către Schitul Sf. Ilie.]

Odată ajunşi pe plai venind pe drumul forestier principal, cel care de la intersecţia ”cu fânar” o ia spre dreapta, va trebui să ne orientăm spre vest şi să parcurgem o parte din creastă pe un drum de căruţe, însoţiţi de „H”-urile roşii, vopsite pe copaci, ale hotarului dintre ocoalele silvice Tg. Ocna şi Livezi. În prima jumătate de oră stăbatem porţiunea de culme până la joncţiunea cu capătul variantei de pe ramura din stânga ce pleacă de la intersecţia ”cu fânar”.

Să mai spunem că drumul forestier principal, care ne-a adus până în culme de la intersecţia „cu fânar”, trece pe versantul nordic al culmii pe la jumătatea căruia se desparte: ramura din stânga duce spre M-rea Sf. Sava (prima parte a traseului 11, dar în sens invers), iar ramura din dreapta coboară, cale de vreo 8 kilometri, în satul Berzunţi – sfârşitul traseului 12.

a) Drumul de plai spre Vârful Măgura este, pe un sector, de căruţe, uşor deci de urmărit; ne mai ajută însă şi marcajul silvic al hotarului dintre ocoalele Târgu Ocna şi Livezi. Drumul lasă pentru scurt timp, în stânga, linia culmii, şi ajunge într-o şa, la marginea unei vechi tăieturi, cucerită deja de plantaţia tânără de molid. În acest loc ajunge la culme şi traseul 9; spre Măgura continuăm, urmând descrierea acestuia.

b) Am ajuns deci pe culmea Berzunţilor în punctul în care o săgeată de şiţă ne arată încotro e Schitul Sf. Ilie. Am urcat aici, întâi pe pârâul Runcului, până la intersecţia „cu fânar”, marcată şi de indicatorul de şiţă ce ne arată direcţia spre Schitul Sf. Ilie, apoi pe oricare dintre cele două drumuri forestiere care plecau de acolo. Dacă am ales ramura din dreapta, pentru a evita un urcuş prea susţinut, am avut de „recuperat” o porţiune de culme care a mai adăugat vreo 30 de minute la sfertul de oră în plus făcut de la „fânar” până în culme (faţă de cealaltă variantă).

Vom continua pe drumul de culme spre stânga. Tragem cu coada ochiului din când în când la „H”-urile marcajului silvic, care ne pot ajuta o vreme să ne    menţinem în traseu, în caz că avem neclarităţi cu drumul de urmat. Dar, în general, nu sunt probleme cu orientarea, câtă vreme rămânem, permanent, pe culme, şi atâta timp cât nu întâlnim nici un picior lateral. Cam după jumătate de oră, se desprinde spre stânga Plaiul Fagului. Vom fi atenţi la bifurcarea drumurilor determinată tocmai de această culme secundară. Intersecţia este marcată de o plantaţie de larice (zadă – singurul conifer ce-şi schimbă anual şi în totalitate cetina). Noi ţinem aproape de „H”-ul silvic ce rămâne alături de drumul din dreapta, până în dreptul Schitului Sf. Ilie ai cărui oaspeţi vom fi în 5 minute.

c) De la schit, putem încheia drumeţia coborând pe valea Plopului în satul Plopu, cu acces în staţia CFR Valea Uzului, conform cu descrierea traseului 5, varianta d.

d) Pentru celelate variante, ne întoarcem oarecum de la schit, pentru a ajunge pe Plaiul Fagului, ţinând cont de indicaţiile ce apar în descrierea traseului 5, varianta c.

e) Din dreptul bornei VIII 138 de pe Plaiul Fagului putem termina drumeţia  pe varianta e a traseului 5.

f) Dacă de la borna VIII 138 nu cotim spre dreapta, refuzând varianta e, rămânem pe culmea Fagului, cea marcată cu „H”-uri, esenţiale mai departe pentru orientare. Ne ajută mai ales acolo, unde poteca, bine conturată de altfel, mai lasă culmea pentru a ocoli câte un vârf prea povârnit; în astfel de situaţii e bine să nu pierdem „H”-urile din ochi, sau măcar poziţia lor presupusă, ele aflându-se mereu în stânga noastră, pe linia de cea mai mare altitudine a culmii. De altfel, poteca va tot şerpui, dar în plan vertical, pe muchia Plaiului Fagului, urcând vârfuri (vreo patru) şi coborând în şeile dintre ele, circa o oră. Drumul, doar prin pădure, poate să ni se pară monoton. Nu întru totul; putem remarca, de pildă, căci trecem pe lângă el, un uriaş gorun, bătrân de vreo două sute de ani. E singur, strâns înconjurat de mulţime de fagi trecuţi şi ei de prima tinereţe; par să-l străjuie, cum altfel, decât cu respect, veneraţie şi admiraţie! Cum să fi arătat oare codrul pe vremea tinereţii lui? Ieşim în cele din urmă din pădure la marginea unei păşuni, vălurite de viroagele obârşiei unui pârâu, al Ursului, afluent al Văii Larga. Priveliştea se deschide larg către Valea Trotuşului aflată la confluenţa cu Valea Uzului. Trecem în revistă localităţile paralele cu cele două văi: de la dreapta, Dărmăneşti, Păgubeni, Larga, Dofteana. Continuăm drumul, ocolind obârşia pârâului, trecem pe versantul său drept şi coborâm către botul de deal care domină gura vaii Larga. Se distinge bine linia sinuoasă a unui fost drum petrolier care mergea la o sondă, dezafectată acum, pe lângă ale cărei urme vom trece, de altfel, dacă optăm pentru varianta g a traseului.

g) De lângă platforma fostei sonde, o potecă de oi priporoasă ne va conduce într-un sfert de oră până în satul Larga, lângă podul de beton de peste pârâul omonim.

h) Dacă mergem spre dreapta pe drumul petrolier, acesta ne va scoate după câteva lungi şi largi serpentine la drumul forestier de pe valea pârâului Hemeiuşi. După jumătate de kilometru intrăm în sat, iar după încă 1,5 km ajungem în halta Valea Uzului.

Pentru a citi descrierea altor trasee din Munţii Berzunţi executaţi click aici !